Zile de formare: Viața noastră consacrată, între mediocritate și sfințenie
03.07.2019, Iași (Catholica) - „Viața noastră consacrată: între mediocritate și sfințenie” a fost tema zilei de formare, evaluare și comuniune, desfășurată luni, 1 iulie 2019, în Casa „Sfânta Familie” din Gherăești, pentru 96 de surori din Institutul diecezan „Slujitoarele lui Cristos Marele Preot”, împreună cu superioara generală, sr. Regina Horvat. Programul s-a desfășurat între orele 9.30 și 17.00 și a cuprins conferințe, rugăciune, împărtășire și Sfânta Liturghie. Alături de noi au fost Preasfințitul Petru Gherghel, fondatorul institutului diecezan, și Preasfințitul Aurel Percă.
La această zi de formare au fost invitate toate surorile din institut. Încă de la primele ore ale dimineții surorile au sosit cu entuziasm și bucurie. Prima conferință a fost ținută de sr. Regina Horvat, superioara generală, având ca temă „Viața noastră consacrată: între mediocritate și sfințenie”. Sr. Regina a subliniat câteva probleme importante pe care trebuie să le recunoaștem astăzi: Identitatea vieții consacrate; Care este hotarul dintre sfințenie și mediocritate?; Ce este sfințenia astăzi?; Sfințenia: o relație pozitivă cu limitele persoanei. Plecând de la articole din constituțiile și normele aplicative ale Institutului, continuând cu documente ale Conciliul Vatican II și texte din magisteriul Papei Francisc, sr. Regina ne-a îndemnat să ne îngrijim mai mult de identitatea noastră, să ne recunoaștem propria istorie și să ținem vie tradiția, precum și să întărim unitatea între noi, educând simțul apartenenței la familia noastră religioasă.
Imaginea centrală a conferinței, „a face casă împreună”, a fost luată din exortația „Cristus vivit” a Papei Francisc: „A face «casă» înseamnă a crea o familie, înseamnă a învăța să ne simțim uniți cu ceilalți dincolo de legături utilitariste și funcționale, uniți în așa fel încât să simțim viața un pic mai umană. A crea o casă înseamnă a crea legături care se construiesc cu gesturi simple, zilnice și pe care toți putem să le facem. O casă, o știm toți foarte bine, are nevoie de colaborarea tuturor. Nimeni nu poate să fie indiferent sau străin, pentru că fiecare este o piatră necesară pentru construirea sa. Asta implică să cerem Domnului ca să ne dea harul de a învăța să avem răbdare, de a învăța să ne iertăm și să reîncepem. De șaptezeci de ori câte șapte, toate dățile care sunt necesare. A crea relații puternice cere încrederea care se alimentează în fiecare zi cu răbdare și cu iertare” (CV 217).
În încheierea primei conferințe sr. Regina ne-a reamintit că frumusețea consacrării constă în posibilitatea de a trăi în mod desăvârșit chemarea la fericire, pe care Dumnezeu le-o adresează tuturor oamenilor: chemarea de a-i face fericiți pe ceilalți. Așa cum ne-a spus și Sfântul Părinte la Iași: „Noi aparținem unii altora, iar fericirea personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești”. La ora 11.00 toate surorile s-au îndreptat spre biserica „Trupul și sângele Domnului” din Gherăești unde s-au rugat Sfântul Rozariul și au participat la Sfânta Liturghie, celebrată de Preasfințitul Petru Gherghel împreună cu pr. paroh Daniel Ghitiu și pr. Eugen Blaj.
La predică Preasfințitul Petru ne-a invitat să contemplăm cu atenție imaginea imprimată pe amintirea pregătită pentru această zi și să recunoaștem în Maria dinamismul slujirii noastre: a iubi pentru că mai întâi ești iubit de Dumnezeu. În dialogul cu Dumnezeu, din prima lectură a zilei, Abraham manifestă curajul acestei iubiri, care mijlocește pentru păcătoșii din Sodoma și Gomora, tocmai pentru că el a cunoscut și știe că Dumnezeu este iubire. Exigențele radicale ale chemării, prezentate în Evanghelia după Sfântul Matei, sunt expresia exigenței aceleiași iubiri, care nu poate să rămână indiferentă atunci când recunoaște iubirea.
După-amiază, Preasfințitul Aurel Percă a ținut cea de-a doua conferință a zilei. Preasfinția sa ne-a îndemnat să dărâmăm zidurile, care riscă să se creeze între noi. Apoi ne-a provocat cu o serie de întrebări, ca să înțelegem și să descoperim unde ne aflăm ca institut după 32 de ani de existență în Dieceza de Iași și nu numai. A venit timpul să lărgim cadrul identității carismei noastre, care s-a extins și în alte domenii, în funcție de necesitățile Bisericii și ale timpurilor în care trăim. Slujirea noastră se extinde atât în parohii sau în seminariile diecezane, cât și în spitale, grădinițe, croitorie, Editura „Presa Bună”, case de bătrâni, pentru preoți, dar și pentru surori, în țară, dar și în diaspora, în Austria, Italia și Chișinău. Preasfințitul Aurel ne-a încurajat să trăim cu cât mai multă fidelitate evanghelia și să îl urmăm pe Cristos cu bucurie, să ne implicăm în mod activ în viața Bisericii și să fim mereu ancorate într-o viața spirituală de rugăciune și adorație profundă.
Spre finalul acestei zile surorile au avut posibilitatea să adreseze întrebări și să clarifice eventualele nelămuriri. S-a făcut o evaluare a întregii zile mulțumind Domnului, care ne-a oferit posibilitatea de a fi împreună atât de multe surori ale institutului nostru, pentru a ne ruga, a reflecta, a crește, a ne bucura, a face comuniune și – mai ales – a reveni la rădăcinile vocației de slujitoare în cadrul institutului diecezan pentru a reînnoi entuziasmul și disponibilitatea de la început. (sr. Ana Celmare SCMP)
