Papa Francisc: Ascultare și slujire
21.07.2019, Vatican (Catholica) - În episodul cu Marta și Maria, când se adresează Martei, Isus „nu vrea desigur să condamne atitudinea slujirii, ci mai degrabă frământarea cu care uneori se trăiește aceasta”, a spus Papa Francisc astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea „Angelus”. Iată alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În textul din această duminică, evanghelistul Luca relatează vizita lui Isus la casa Martei și Mariei, surorile lui Lazăr (cf. Lc 10,38-42). Ele îl primesc și Maria se așază la picioarele Lui ca să îl asculte; lasă ceea ce făcea pentru a fi aproape de Isus: nu vrea să piardă niciunul din cuvintele Sale. Totul trebuie pus deoparte pentru că, atunci când El vine să ne viziteze în viața noastră, prezența Sa și cuvântul Său vin înainte de orice alt lucru. Domnul ne surprinde mereu: când stăm să îl ascultăm cu adevărat, norii se risipesc, îndoielile cedează locul adevărului, fricile cedează locul seninătății și diferitele situații ale vieții își află situarea corectă. Domnul întotdeauna, când vine, aranjează lucrurile, și pentru noi.
În această scenă a Mariei din Betania la picioarele lui Isus, Sfântul Luca arată atitudinea de rugăciune a credinciosului, care știe să stea în prezența Învățătorului pentru a-l asculta și a se pune în sintonie cu El. Este vorba de a face o oprire în timpul zilei, de a ne reculege în tăcere, câteva minute, pentru a-i face spațiu Domnului care „trece” și a găsi curajul de a rămâne un pic „deoparte” cu El, pentru a ne întoarce după aceea, cu seninătate și eficacitate, la lucrurile de toate zilele. Lăudând comportamentul Mariei, care „a ales partea cea mai bună” (v. 42), Isus pare să repete fiecăruia dintre noi: „Nu te lăsa doborât de lucrurile care trebuie făcute, ci ascultă înainte de toate glasul Domnului, pentru a desfășura bine îndatoririle pe care viața ți le încredințează”.
Este apoi cealaltă soră, Marta. Sfântul Luca spune că ea l-a găzduit pe Isus (cf. v. 38). Probabil că Marta era cea mai mare dintre cele două surori, nu știm, dar cu siguranță această femeie avea carisma ospitalității. De fapt, în timp ce Maria stă și îl ascultă pe Isus, ea este complet copleșită de multele treburi. De aceea Isus îi spune: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi și te frămânți” (v. 41). Cu aceste cuvinte El nu vrea desigur să condamne atitudinea slujirii, ci mai degrabă frământarea cu care uneori se trăiește aceasta. Și noi împărtășim preocuparea Sfintei Marta și, după exemplu său, ne propunem să facem în așa fel încât, în familiile noastre și în comunitățile noastre, să se trăiască sentimentul primirii, al fraternității, pentru ca fiecare să se poată simți „acasă”, în special cei mici și cei săraci atunci când bat la ușă.
Așadar, Evanghelia de astăzi ne amintește că înțelepciunea inimii se află tocmai în faptul de a ști să conjugăm aceste două elemente: contemplația și acțiunea. Marta și Maria ne indică drumul. Dacă vrem să gustăm viața cu bucurie, trebuie să asociem aceste două atitudini: pe de o parte, faptul de „a sta la picioarele” lui Isus pentru a-l asculta în timp ce ne dezvăluie secretul fiecărui lucru; pe de altă parte, să fim atenți și prompți în ospitalitate, când El trece și bate la ușa noastră, cu fața prietenului care are nevoie de un moment de refacere și de fraternitate. Este nevoie de această ospitalitate.
Maria Preasfântă, Mama Bisericii, să ne dăruiască harul de a-l iubi și a-l sluji pe Dumnezeu și pe frați cu mâinile Martei și inima Mariei, pentru ca rămânând mereu în ascultarea lui Cristos să putem fi artizani ai păcii și ai speranței. Și acest lucru este interesant: cu aceste două atitudini vom fi artizani ai păcii și ai speranței.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
În urmă cu cincizeci de ani ca ieri omul a pus piciorul pe Lună, realizând un vis extraordinar. Fie ca amintirea acelui mare pas pentru omenire să aprindă dorința de a înainta împreună spre ținte și mai mari: mai multă demnitate pentru cei slabi, mai multă dreptate între popoare, mai mult viitor pentru casa noastră comună.
Adresez acum un salut cordial vouă tuturor, romani și pelerini! Îndeosebi salut novicele de la Fiicele Mariei Ajutătoare care provin din diferite țări. Vă salut în mod special și sper că unele dintre voi vor merge în Patagonia: este nevoie de a lucra acolo! Salut studenții de la colegiul Cristo Rey di Asunción, Paraguay, pe seminariștii și formatorii de la Opera Don Guanella din Iași, România, pe tinerii din Chiry-Ourscamp, Franța, și pe credincioșii din Cantù. Urez tuturor o duminică frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!