A început al 30-lea Festival al Tinerilor la Medjugorje
03.08.2019, Medjugorje (Catholica) - Peste 50.000 de tineri din toată lumea s-au strâns la Medjugorje pentru a reflecta la tema propusă în acest an: „Urmează-mă”. Liturghia de deschidere a fost prezidată de Cardinalul Angelo De Donatis, Vicar general de Roma, pe 1 august, inaugurând festivalul de 6 zile; pentru final, se așteaptă prezența Arhiepiscopului Salvatore Fisichella, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.
În predica sa, legându-se de tema festivalului, Cardinalul De Donatis a spus: „Îl urmăm pe Domnul pentru că am crezut că numai El aduce viața. Urmarea nu are vârstă, nu cere să fim pricepuți sau sosiți. Este gratuită, pentru că Tatăl bun iubește vasul de lut ce suntem noi! […] Desigur, pentru a asculta acel ‘Urmează-mă’ pe care Isus Învățătorul ni-l adresează este necesar ca Duhul Sfânt să deschidă inimile noastre și să le umple de înțelepciune divină. Evanghelia de astăzi ne prezintă pe cărturarul din noua Alianță, pe înțeleptul conform Evangheliei. Trei indicații putem scoate printre altele.” A detaliat apoi aceste trei indicații.
„Prima. Împărăția cerurilor – așa cum am ascultat – este asemenea unui năvod aruncat în mare care adună toți peștii posibili. Apoi, tras la mal, pescarii selecționează pe cei buni de mâncat de cei răi. Părinții deșertului au imaginat că fiecare creștin este ca un bun pescar care veghează pe marea minții sale, ținând gândurile sfinte și aruncându-le pe cele inutile sau otrăvitoare, așa cum face un pescar expert cu peștii. Cine este înțelept așadar? Creștinul care nu merge după tot ceea ce îi vine în minte: putem avea o mentalitate locuită de Duhul numai dacă nu ne lăsăm doborâți de gânduri de disperare, de frică, de neliniști pentru viitor; la fel mintea noastră nu poate să fie invadată de distrageri continue sau informații inutile, sau și mai rău să fie sclavă rețelelor sociale.”
„A doua indicație. Isus vorbește despre o judecată: nu putem nega acest adevăr de credință pe care îl mărturisim în Crez în fiecare duminică: ‘Va veni să judece pe cei vii și pe cei morți’. Însă această judecată este lumină fericită de adevăr, nu sentința unui tiran; este răcorire, nu teroare. Judecata finală este pentru credincios triumful iubirii divine, întâlnirea cu Mirele; dar pentru cel care l-a renegat pe Cristos sau a trăit urându-l pe fratele această lumină plină de bunătate va scoate în evidență adevărul unei vieți fără roade: ‘Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților’. Așadar unde se află înțelepciune? În a învăța să trăim încă de tineri situându-ne în orizontul adevărului care nu trece! Să nu facem greșeala de a ne încrede numai în ziua de astăzi, în soluțiile ușoare, în plăcerea imediată, în opiniile pe care le păstrează alegerile noastre egoiste. Viața zilnică este amenințată mai mult de superfluu decât de rău. Anticipăm asupra noastră judecata adevărată a lui Dumnezeu situându-ne imediat în orizontul adevărului: un tânăr creștin este înțelept când spune adevărul, caută adevărul, oferă adevărul. În acest sens cercetarea cugetului și spovada sacramentală sunt un instrument foarte mare pentru a crește în adevărata înțelepciune.”
„În sfârșit, a treia indicație. Cărturarul Împărăției – așa învață Evanghelia proclamată – este creștinul care ‘scoate din comoara inimii sale lucruri vechi și lucruri noi’. Este o expresie minunată care se poate reda și astfel: adevăratul înțelept este cel care trăiește lucruri vechi care dau bucurii mereu noi, și lucruri noi care au gustul vechiului. Un exemplu pentru a înțelege raportul între vechi și nou: Vechiul Testament pregătește Noul Testament; însă Noul se înțelege pe deplin numai făcând referință la Vechi. Vechiul și Noul au nevoie unul de altul pentru a se deschide reciproc. În schimb înțelepciunea lumii nu integrează vechiul și noul, ci dezintegrează, confundă vechiul cu vechimea și noul cu noutatea; oscilează între modele de ultimă oră și fugi în trecut: aceste extremisme creează mereu conflict, asprime, ostilitate. Așadar iată a treia indicație: cel botezat trebuie să fie creatură nouă care are gustul vechiului, adică unul care are rădăcini, care înflorește pe terenul istoriei milenare de sfințenie din care este făcută Biserica. Creștinul autentic nu este nici un tradiționalist, nici un progresist. Este o ‘nouă creație’ care păstrează gustul bun al pâinii făcute în casă, parfumată și apetisantă tocmai pentru că este plămădită și coaptă cu o rețetă veche.”
