Papa Francisc: Dumnezeu își aduce aminte de tine

22.09.2019, Albano (Catholica) - Aflat sâmbătă la Albano, pentru a marca 159 de ani de la ridicarea Catedralei de acolo la rangul de Bazilică minoră, de către Papa Pius al XI-lea, Papa Francisc a prezidat o celebrare liturgică, la predică oferind o lungă și profundă meditație pe baza celebrului episod cu Zaheu. „În ochii (evrei)lor Zaheu era cel mai rău, cel care nu poate fi mântuit. Însă nu în ochii lui Isus, care îl cheamă pe nume chiar pe el, Zaheu, care înseamnă ‘Dumnezeu își aduce aminte’. În orașul uitat, Dumnezeu își amintește de cel mai mare păcătos.”

Sfântul Părinte a spus că fiecare biserică – și Biserica cu majusculă de altfel – „există pentru a menține vie în inima oamenilor amintirea că Dumnezeu îi iubește”. Apoi a trecut la o a doua idee majoră, și anume că Isus anticipează. „Este interesant că Zaheu nu căuta numai să îl vadă pe Isus, ci și să vadă cine este Isus: adică să înțeleagă ce tip de învățător era, care era trăsătura Sa distinctivă. Și îl descoperă nu atunci când îl privește pe Isus, ci atunci când este privit de Isus. Pentru că în timp ce Zaheu caută să îl vadă, Isus îl vede cel dintâi; înainte ca Zaheu să vorbească, Isus îi vorbește; înainte de a-l invita pe Isus, Isus vine în casa sa. Iată cine este Isus: cel care ne vede cel dintâi, cel care ne iubește cel dintâi, cel care ne primește cel dintâi.”

Papa s-a adresat apoi direct inimilor celor prezenți: „Dragă frate, dragă soră, dacă asemenea lui Zaheu cauți un sens pentru viață dar, negăsindu-l, te arunci cu niște ‘surogate de iubire’, cum sunt bogățiile, cariera, plăcerea, vreo dependență, lasă-te privit de Isus. Numai cu Isus vei descoperi că ești iubit din totdeauna și vei face descoperirea vieții. Te vei simți atins înăuntru de duioșia invincibilă a lui Dumnezeu care înduioșează și mișcă inima. Așa a fost pentru Zaheu și așa este pentru fiecare dintre noi, când descoperim acel ‘dintâi’ al lui Isus: Isus care ne anticipează, care ne privește cel dintâi, care ne vorbește cel dintâi, care ne așteaptă cel dintâi.”

A treia idee explorată de Papă în predica sa a fost faptul că Isus ne face să ne simțim acasă. „Cât de frumos ar fi dacă vecinii și cunoscuții noștri ar simți biserica drept casă a lor! Din păcate, se întâmplă ca să devină străine comunitățile noastre pentru atâția și mai puțin atrăgătoare. […] Există atâția frați și surori care au nostalgie de casă, care nu au curajul de a se apropia, eventual pentru că nu s-au simțit primiți; poate pentru că au cunoscut un preot care i-a tratat rău sau i-a alungat, a voit să îi facă să plătească Sacramentele – un lucru urât – și s-au îndepărtat. Domnul dorește ca biserica Sa să fie o casă între case, un cort ospitalier unde fiecare om, călător al existenței, să îl întâlnească pe El, care a venit să locuiască în mijlocul nostru.”

Pontiful a încheiat cu îndemnul ca în biserică nimeni să nu se simtă privit de sus. „Amintiți-vă că unicul moment în care este permis să se privească o persoană de sus în jos este pentru a o ajuta să se ridice, altminteri nu este permis”, a spus el. Și a continuat cu încă un îndemn: „Dacă îl evităm pe cel care ni se pare pierdut nu suntem ai lui Isus. Să cerem harul de a merge în întâmpinarea fiecăruia ca unui frate și să nu vedem în nimeni un dușman.” Predica s-a încheiat cu aceste cuvinte: „Iubiți frați și surori, vă urez ca această Catedrală a voastră, ca orice biserică, să fie locul în care fiecare să se simtă amintit de Domnul, anticipat de milostivirea sa și primit acasă. Așa încât în Biserică să se întâmple cel mai frumos lucru: bucuria pentru că mântuirea a intrat în viață. Așa să fie.”