Papa Francisc: Calomnia este un cancer diabolic

25.09.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a spus miercuri, 25 septembrie 2019, despre calomnie că este un „cancer diabolic” ce dăunează grav Bisericii. „Știm că întotdeauna calomnia ucide. Acest ‘cancer diabolic’, care se naște din voința de a distruge reputația unei persoane, agresează și restul trupului eclezial și îi dăunează grav atunci când, din interese meschine sau pentru a acoperi propriile neîmpliniri, se face coaliție pentru a defăima pe cineva.”

Biserica Catolică învață că păcatul calomniei implică remarci contrare adevărului ce dăunează reputației altora și dau ocazia pentru judecăți greșite cu privire la ei. „Pentru a evita judecata temerară, fiecare trebuie să aibă grijă să interpreteze pe cât posibil în sens favorabil gândurile, cuvintele și faptele aproapelui său… Vorbirea de rău și calomnia nimicesc reputația și onoarea aproapelui. Onoarea este mărturia socială dată demnității umane și fiecare om se bucură de un drept natural la onoarea numelui său, la reputație și la respect. De aceea, vorbirea de rău și calomnia lezează virtutea dreptății și a iubirii”, se spune în Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 2478-2479.

Papa Francisc a vorbit în cadrul audienței generale din Piața San Pietro despre mărturiile și acuzațiile false pe care Sinedriul i le-a adus lui Isus înainte de răstignirea Sa și despre calomniile împotriva martirilor creștini de-a lungul istoriei. S-a concentrat asupra relatării din Faptele Apostolilor despre cuvintele puternice ale Sf. Ștefan ca răspuns dat calomniatorilor săi înainte de a fi martirizat: „Ștefan denunță curajos ipocrizia cu care au fost tratați profeții și însuși Cristos… Nu folosește jumătăți de cuvinte, ci vorbește clar, spune adevărul. Aceasta provoacă reacția violentă a auditorilor și Ștefan este condamnat la moarte, condamnat la uciderea cu pietre.”
Pontiful a subliniat că Ștefan „nu caută scurtături, nu face apel la personalități care pot să îl salveze, ci își pune viața în mâinile Domnului și rugăciunea lui Ștefan este foarte frumoasă, în acel moment: ‘Doamne Isuse, primește sufletul meu'”. „El moare ca fiu al lui Dumnezeu iertând: ‘Doamne, nu le socoti păcatul acesta’. Aceste cuvinte ale lui Ștefan ne învață că nu discursurile frumoase revelează identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu, ci numai abandonarea propriei vieți în mâinile Tatălui și iertarea pentru cel care ne ofensează arată calitatea credinței noastre.”

Papa a mai spus că Faptele Apostolilor relatează și „apariția unor probleme în sânul comunității creștine”. Apostolii au trebuit să hotărască cum să armonizeze diferențele care existau în prima comunitate „fără ca să aibă loc contraste și dezbinări”. Ei „încep un proces de discernământ care constă în a analiza bine dificultățile și a căuta împreună soluții. Găsesc o cale de ieșire prin subîmpărțirea diferitelor îndatoriri pentru o creștere senină a întregului trup eclezial și pentru a evita să se neglijeze fie proclamarea Evangheliei fie îngrijirea membrilor mai săraci.”

Martiriul a asigurat „creșterea și rodnicia poporului lui Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte la încheierea audienței generale. „Astăzi sunt mai mulți martiri decât la începutul vieții Bisericii și martirii sunt peste tot. Biserica de astăzi este bogată în martiri, este irigată de sângele lor… Martirii nu sunt ‘iconițe’, ci bărbați și femei în carne și oase care – așa cum spune Apocalipsul – ‘și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului’. Ei sunt adevărații învingători. Să cerem și noi Domnului ca, privind la martirii de ieri și de astăzi, să putem învăța să trăim o viață deplină, primind martiriul fidelității zilnice față de Evanghelie și al conformării cu Cristos.”