Sinodul amazonian: Amazonia să devină un laborator de sinodalitate misionară
11.10.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a luat cuvântul în timpul celei de-a șasea congregații generale, desfășurate în după-amiaza zilei de miercuri, 9 octombrie 2019, în Aula Sinodului. La începutul celei de-a doua părți, dedicate dezbaterii libere, Pontiful a dezvoltat o scurtă intervenție pentru a sublinia câteva puncte care l-au impresionat mai mult în timpul discuției. Anterior, Pontiful a deschis lucrările – moderate de președintele delegat la rând, Cardinalul Braz de Aviz, în prezența a 180 de părinți sinodali – amintind de sărbătoarea Yom Kippur și cerând adunării să se roage pentru evrei. În încheiere, înainte de recitarea rugăciunii Angelus, Papa a invitat la rugăciune și pentru victimele măcelului în sinagoga germană din Halle, petrecut înainte de amiază.
Între intervențiile părinților, interes deosebit a provocat cea dedicată dramei traficului de droguri și consecințelor sale. S-a prezentat faptul că în unele zone amazoniene, suprafața folosită pentru cultivarea arborelui de coca a trecut de la 12.000 la 23.000 de hectare, cu efecte dramatice asupra echilibrului natural al teritoriului – devastat de despădurire și deșertificare – însă cu grave consecințe și asupra fenomenelor precum criminalitatea și activitățile ilegale, în creștere considerabilă. Și construirea de centrale hidroelectrice, care comportă despădurirea unor ample rezerve ambientale bogate în biodiversitate, și incendiile premeditate au un impact foarte puternic asupra mediului din unele regiuni, alterându-le ecosistemul. Pentru aceasta, este necesară o chemare mai puternică la convertirea ecologică: Biserica să fie o voce profetică pentru ca tema ecologiei integrale să intre în agenda organismelor internaționale.
Adunarea sinodală a reflectat din nou asupra raportului între inculturare și evanghelizare, invitând să se privească la exemplul elocvent al lui Isus. De fapt, însăși întruparea este cel mai mare semn de inculturare, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu a asumat natură umană pentru a se face vizibil în iubirea Sa. O misiune analogă îi revine Bisericii, chemată să se întrupeze în viața concretă a persoanelor. Într-o intervenție, îndeosebi, s-a lansat ideea ca Amazonia să devină un laborator permanent de sinodalitate misionară atât pentru binele popoarelor care trăiesc în regiune cât și pentru binele Bisericii. A fost subliniată și importanța interculturalității, cu valorizarea culturilor și a populațiilor originare.
Tot în privința evanghelizării, au fost indicate dificultățile în promovarea vocațiilor sacerdotale și călugărești, și s-au oprit asupra posibilității la viri probati, care, s-a semnalat într-o intervenție, ar risca să slăbească determinarea preoților de a ieși dintr-un continent în altul și chiar dintr-o Dieceză în alta. De fapt, preotul nu este „al comunității”, ci „al Bisericii” și, ca atare, poate să fie „pentru orice comunitate”. O altă intervenție a subliniat că nu este nevoie numai de slujitori ai sacrului, ci și de diaconii ale credinței. În orice caz, s-a reafirmat necesitatea unei formări mai asidue și atente pentru preoți, așa cum a fost amintită și exigența de a-i valoriza pe laici.
Unul dintre părinții care au intervenit s-a oprit asupra temei evlaviei populare, aspect al evanghelizării în fața căruia nu putem rămâne indiferenți: ea este de fapt o caracteristică fundamentală a popoarelor din Amazonia și este necesar deci să se aibă grijă, deoarece este comoară în care strălucește Isus Cristos. De aici recomandarea ca manifestările evlaviei populare să fie tot mai însoțite, promovate și valorizate de Biserică. Privirea adunării s-a lărgit după aceea la teologia creației, în care se află în mod definitiv Cuvântul lui Dumnezeu adresat omenirii; la tema apărării drepturilor popoarelor originare din Amazonia: dialogul cu ei este important și ajută la valorizarea lor ca interlocutori demni, înzestrați cu capacitatea de a se autodetermina. În afară de aceasta, atenție deosebită trebuie rezervată îngrijirii pastorale a tinerilor indigeni.
Au luat cuvântul și câțiva auditori, delegați fraterni și invitați speciali: îndeosebi a fost repetată de mai multe ori invitația de a promova rolul femeii, de a-i valoriza capacitatea de conducere în cadrul familiei, al societății și al Bisericii. Este important, deci, să se recunoască stilul vestirii Evangheliei duse înainte de femeile din Amazonia. În afară de aceasta, adunarea a reflectat la importanța dialogului interreligios, care se bazează pe încredere, pe diferențele văzute ca oportunități, departe de colonizarea religioasă și aproape de ascultarea și de conștiința alterității. După aceea s-a privit la dialogul ecumenic, evidențiind importanța unui drum comun și pentru tutelarea drepturilor populațiilor indigene, adesea victime ale violențelor, și ale teritoriilor amazoniene distruse de metode extractive prădătoare sau de cultivări nesănătoase. Creștinii nu pot tăcea în fața violențelor și a nedreptăților pe care le îndură teritoriile din regiune și popoarele lor.
De altfel, Amazonia este un loc concret în care se manifestă multe provocări globale din timpul nostru, provocări care se referă la toți. De fapt, suferințele popoarelor derivă dintr-un stil de viață „imperial” – așa cum a fost definit într-una dintre intervenții – în care existența persoanelor este considerată simplă marfă și inegalitățile ajung să fie tot mai întărite. În schimb, popoarele indigene pot ajuta să se înțeleagă interconexiunea lucrurilor: cooperarea la nivel mondial este posibilă și este urgentă. Înainte de amiaza de joi, 10 octombrie, s-a desfășurat conferința în Sala de Presă a Sfântului Scaun, la care au intervenit și Episcopii Wilmar Santin, prelat de Itaituba (Brazilia), și Medardo de Jesús Henao Del Río, Vicar apostolic de Mitú (Columbia), și sora columbiană Gloria Liliana Franco Echeverri, președinte al Confederației Latinoamericane a Călugărilor (CLAR). (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
