Relicva Fericitului Vladimir Ghika așezată în altarul Bazilicii Sacré-Cœur din Paris
24.10.2019, Paris (Catholica) - Monseniorul Vladimir Ghika, preot al Diecezei de Paris, care în 1939 a decis să rămână în România – unde și-a aflat, în cele din urmă, sfârșitul martiric -, este de acum prezent și în capitala Franței și va rămâne pentru totdeauna legat de Bazilica Sacré-Cœur de pe colina Montmartre: relicva sa a fost așezată în altarul Bazilicii, alături de relicvele altor mari sfinți ai Bisericii Catolice. Așezarea relicvei a avut loc săptămâna trecută, iar duminică, 20 octombrie 2019, a fost celebrat ritul de consacrare a altarului Bazilicii Sacré-Cœur, prezidat de Mons. Michel Aupetit, Arhiepiscopul Parisului. Cu această celebrare, Dieceza de Paris a deschis Anul Jubiliar al Bazilicii Sacré-Cœur, la 100 de ani de la sfințirea locașului de cult, declarat sanctuar național și dedicat Preasfintei Inimi a lui Isus.
Vorbind despre semnificația altarului, la predică Mons. Aupetit a amintit că acesta „este semnul prezenței lui Dumnezeu”: pe acest altar pâinea se transformă în Trupul lui Cristos și vinul în Sângele Său, iar piatra altarului cu relicvele care sunt așezate acolo sunt o „mărturie a acestui lucru minunat care ne deschide porțile Cerului”. Alături de relicva Fericitului Vladimir Ghika, în altarul Bazilicii au fost așezate relicvele sfinților Denis (+250), martir, primul Episcop al Parisului și patron al capitalei Franței; Maria Margareta Alacoque, vizitandină, cea care a dat origine devoțiunii la Preasfânta Inimă a lui Isus; Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe, carmelitană, care a fost în pelerinaj la această bazilică; Martin din Tours și Ludovic al Franței.
Numele lor au fost înscrise în decretul episcopal semnat de Arhiepiscopul Michel Aupetit, care a fost citit de Mons. Jean Laverton, rectorul Bazilicii Sacré-Cœur, în fața tuturor celor prezenți duminică în bazilica pariziană. Acest demers a fost mijlocit de Asociația „Bienheureux Vladimir Ghika” din Franța, în colaborare cu Postulatura Cauzei de canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. „Pr. Jean Laverton, rectorul Bazilicii, a fost impresionat de devoțiunea pe care o avea Vladimir Ghika pentru Preasfânta Inimă a lui Isus”, a mărturisit Marie Louise Miclescou, într-un material trimis Postulaturii. Relicva Mons. Ghika – un fragment de os – i-a fost înmânată rectorului Bazilicii de către Maria Sander, Marie Louise Miclescou și Jean Lauxerois, președintele Asociației „Bienheureux Vladimir Ghika”.
„Pr. Jean Laverton a primit relicva cu multă delicatețe și umilință. S-a făcut liniște. Toți patru eram foarte emoționați – a povestit Marie Louise Miclescou -, trăind câteva momente sfinte unice: părintele avea relicva Mons. Ghika în mâinile sale și fiecare a adresat rugile sale la cer prin intermediul Fericitului Vladimir. Și acum, când scriu aceste rânduri, plâng de emoția pe care am trăit-o împreună la Sacré-Cœur și îi mulțumesc lui Dumnezeu și lui Vladimir Ghika pentru că mi-au dat harul să trăiesc momente spirituale de excepție”. Membrii Asociației „Bienheureux Vladimir Ghika” au fost, de altfel, prezenți duminică, la celebrarea consacrării altarului Bazilicii Sacré-Cœur din Paris. O altă prezență românească la acest moment istoric a fost pr. Dominic Schubert, care l-a asistat pe Arhiepiscopul Michel Aupetit pe durata celebrării. Născut la București și botezat în Catedrala Sf. Iosif, pr. Dominic este nepot al Episcopului Joseph Schubert, fost paroh al Catedralei, consacrat în clandestinitate, în 1950.
Fericitul Vladimir Ghika a fost invocat duminică, alături de alți sfinți și fericiți ai Bisericii Catolice, în cadrul Litaniei tuturor sfinților. De asemenea, rectorul Bazilicii a amintit că Monseniorul Vladimir Ghika „a petrecut aici mai multe nopți de adorație euharistică”. Despre aceste momente de rugăciune petrecute de Mons. Ghika în Bazilica pariziană și despre devoțiunea lui la Preasfânta Inimă a lui Isus amintește și Marie Louise Miclescou: „La Arhiva Vladimir Ghika se găsește o scrisoare a Fericitului Vladimir către pr. Lobry, în care îi scrie cum s-a rugat o noapte întreagă la Bazilica Sacré-Cœur, în fața Preasfântului Sacrament, cu mâinile în cruce, pentru operele sale din România. În ‘Entretiens spirituels’, Vladimir Ghika dedică un capitol adorării euharistice, iar biserica pe care a fondat-o la București se numește Preasfânta Inimă a lui Isus”.
Marie Louise Miclescou încheie: „Așa cum pe vremuri, la Lourdes, pe stindardul depus de pelerinii români, ne rugam Preasfintei Fecioare Maria: ‘Adu-ți aminte, Marie, și de România’, tot astfel, cu ocazia inaugurării Anului jubiliar al Bazilicii Sacré-Cœur, încredințăm România și poporul român Inimii Preasfinte a lui Isus și Fericitului Vladimir Ghika”. În această Bazilică s-au rugat și Sfânta Tereza a Pruncului Isus, pe 6 noiembrie 1887 – în drumul spre Roma, pe când avea 14 ani, s-a consacrat aici Preasfintei Inimi a lui Isus; Fericitul Charles de Foucauld, pe 6 iunie 1889, s-a consacrat Inimii Preasfinte a lui Isus în Bazilica aflată încă în construcție; Sfântul Ioan al XXIII-lea, în perioada în care era Nunțiu Apostolic la Paris (1944-1953); Sfântul Ioan Paul al II-lea, pe 11 iunie 1980, cu ocazia primei sale vizite apostolice în Franța.
Bazilica Sacré-Cœur a fost construită ca un ex-voto național, după războiul din 1870, și ridicată în stil arhitectural romano-bizantin. A fost sfințită pe 16 octombrie 1919 de Cardinalul Léon-Adolphe Amette, Arhiepiscop de Paris, și Cardinalul Antonio Vico, delegat al Papei Benedict al XV-lea. În Bazilica Sacré-Cœur, care este sanctuar al adorației euharistice și al milostivirii divine, se face adorație euharistică din 1 august 1885, neîncetat. Bazilica este primul lăcaș de cult din Franța în al cărui altar a fost așezată relicva Fericitului Vladimir Ghika. (Cristina Grigore pentru Angelus.com.ro)
