Papa Francisc: Educați studenții la responsabilitate socială și relațională
04.11.2019, Vatican (Catholica) - Papa Francisc i-a primit pe membrii Federației Internaționale a Universităților Catolice și le-a reamintit că roadele studiului trebuie să aibă un scop relațional și social. „Noi frontiere pentru liderii universităților. Viitorul sănătății și ecosistemul universității” este tema forumului desfășurat în Roma, dedicat provocărilor actuale care duc la transformarea universităților. Pontiful a evidențiat în discursul său câteva dintre aceste provocări, „care provin din dezvoltarea științelor, din evoluția noilor tehnologii și din exigențele societății care solicită instituțiile academice să furnizeze răspunsuri adecvate și actualizate”.
„Presiunea puternică, simțită și în diferitele domenii ale vieții socio-economice, politice și culturale, interpelează așadar însăși vocația universității, îndeosebi misiunea profesorilor de a preda și de a face cercetare și de a pregăti tinerele generații să devină nu numai profesioniști calificați în diferitele discipline, ci și protagoniști ai binelui comun, lideri creativi și responsabili ai vieții sociale și civile cu o viziune corectă despre om și despre lume. În acest sens astăzi universitățile trebuie să se întrebe cu privire la contribuția pe care ele pot și trebuie să o dea pentru sănătatea integrală a omului și pentru o ecologie solidară.”
Universitățile catolice, în particular, trebuie să devină locuri „în care soluțiile pentru un progres civil și cultural pentru persoane și pentru omenire, impregnat de solidaritate, să fie urmărit cu statornicie și profesionalitate, considerând ceea ce este contingent fără a pierde din vedere ceea ce are o valoare mai generală. Problematicile vechi și noi trebuie studiate în specificul și instantaneitatea lor, dar întotdeauna în cadrul unei optici personale și globale. Interdisciplinaritatea, cooperarea internațională și împărtășirea resurselor sunt elemente importante pentru ca universalitatea să se traducă în proiecte solidare și rodnice în favoarea omului, a tuturor oamenilor precum și a contextului în care ei cresc și trăiesc.”
Papa a arătat că dezvoltarea tehno-științelor, a modului în care omenirea interacționează cu tehnologia, este „destinată să influențeze în mod crescând sănătatea fizică și psihologică a persoanelor. Însă deoarece are incidență și asupra modalităților și asupra proceselor studiilor academice, astăzi mai mult decât în trecut trebuie amintit că orice învățământ implică și o interogare asupra ‘motivelor’, adică cere o reflecție asupra fundamentelor și asupra scopurilor fiecărei discipline. O educație redusă la simplă instruire tehnică sau la simplă informație devine o alienare a educației; a considera că se pot transmite cunoștințe făcând abstracție de dimensiunea lor etică ar fi ca și cum s-ar renunța la educație.”
În confruntarea cu aceste întrebări privind motivația este vorba despre „caracterul tipic epistemologic care se referă la tot arcul științelor, și nu numai cele umaniste ci și cele naturale, științifice și tehnologice. Legătura dintre cunoaștere și finalitate trimite la tema intenționalității și la rolul subiectului în fiecare proces cognitiv… Astăzi, numeroși autori scot în evidență că nu există experiențe total impersonale: forma mentis, convingerile normative, categoriile, creativitatea, experiențele existențiale ale subiectului reprezintă o ‘dimensiune tacită’ a cunoașterii dar mereu prezentă, un factor indispensabil pentru acceptarea progresului științific. Nu putem să nu ne gândim la o nouă epistemă de laborator, nu merge, însă a vieții da”.
În această lumină, universitățile au „o forță intelectuală și morală a cărei responsabilitate merge dincolo de persoana de educat și se extinde la necesitățile întregii omeniri”. Imperativul moral pentru Federația Internațională a Universităților Catolice, a spus Papa Francisc, este să realizeze „o comunitate academică internațională mai unită”, „pentru a dezvolta un spirit universalist menit să mărească o calitate a vieții culturale a persoanelor și popoarelor. Ecosistemul universităților se construiește dacă fiecare universitar cultivă o sensibilitate deosebită, aceea dată lui de atenția sa față de om, față de tot omul, față de contextul în care trăiește și crește și față de tot ceea ce contribuie la promovarea sa.”
„Formarea liderilor își atinge propriile obiective atunci când reușește să investească timpul academic pentru a dezvolta nu numai mintea, ci și inima, conștiința și capacitățile practice ale studentului; cunoașterea științifică și teoretică trebuie amestecată cu sensibilitatea cercetătorului pentru ca roadele studiului să nu fie dobândite în sens autoreferențial, numai pentru a afirma propria poziție profesională, ci să fie proiectate în sens relațional și social. În definitiv, așa cum fiecare om de știință și fiecare om de cultură are obligația de a sluji mai mult, pentru că știe mai mult, tot așa comunitatea universitară, mai ales dacă este de inspirație creștină, și ecosistemul instituțiilor academice trebuie să răspundă în ansamblul lor la același dialog”.