Cardinalul Robert Sarah: Se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite
18.11.2019, Iași (Catholica) - La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea „Se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite”, scrisă de Cardinalul Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat și tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 440 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 40 lei. Redăm în continuare fragmente din prezentarea pe care o face cărții chiar Nicolas Diat.
Cartea de față are rădăcini profunde și vechi. Ea este ultimul tom al unui triptic a cărui aventură a început în anul 2013. Am început, împreună cu Cardinalul Robert Sarah, dialogul care a constituit materialul pentru lucrarea „Ori Dumnezeu, ori nimic” (Sapientia, Iași 2015). În primăvara anului 2015, publicarea acestui dialog despre credință a fost un eveniment de o amploare neașteptată. Timp de zece zile, Cardinalul a mers în capitala franceză pentru a-și prezenta cartea. Frigul care domnea în Paris era departe de căldura, fervoarea și entuziasmul care au însoțit apariția lucrării „Dieu ou rien”. Îmi amintesc de serile de la biserica Sfântul Francisc Xaveriu, la Trinité, la Sfântul Leon, la bernardini sau la Librăria „La Procure”. De fiecare dată, mulțimea se grăbea să îl asculte.
Câteva luni mai târziu, pe drumul către Lagrasse, ne-am gândit să scriem o carte despre importanța tăcerii în lumea noastră invadată de zgomot, imagini și patimi. A fost lucrarea „Puterea tăcerii” (Sapientia, Iași 2017), cea de-a doua din triptic. Conversația cu Dom Dysmas de Lassus, stareț al Mănăstirii Grande-Chartreuse, cu care se încheie aceste pagini mistice și poetice, rămâne inima arzătoare a aventurii noastre literare. Nu voi putea uita niciodată cele trei zile pe care le-am petrecut la Chartreuse. În acel început de lună februarie 2016, timpul părea că s-a oprit. În fața acelor întinderi de zăpadă, alături de călugării solitari, pierduți și contemplativi, ne găseam în Ceruri. Astăzi, pot să mărturisesc că m-am temut că lucrarea Puterea tăcerii nu se va bucura de sufragiile cititorilor. Subiectul era dificil, arid, departe de polemicile facile. Dar cartea nu a întârziat să repurteze un mare succes.
„Se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite” este un strigăt profetic. Aceste fraze dureroase vor avea oare un ecou, sau vor dispărea în obscuritatea nopții? Speranța este liantul vieții Cardinalului Sarah. În ciuda sărăciei în care s-a născut, a violenței dictaturii, a salturilor bruște ale dezrădăcinării, a poverii obositoare a sarcinilor istovitoare, el nu s-a îndoit niciodată. Niciodată nu i-a fost frică. Nu a dat niciodată înapoi. Căci Dumnezeu este cu el. Cardinalul știe că îl poate găsi, fără încetare, în spatele ușilor capelei sale private. Georges Bernanos scria în Jurnalul unui paroh de țară: „Care om al rugăciunii a mărturisit vreodată că rugăciunea l-a dezamăgit?” Cardinalul și-a asumat riscul întotdeauna, pentru că rugăciunea nu l-a dezamăgit niciodată. Asceza, postul, lectura cotidiană a textelor sacre l-au ajutat la aceasta.
Sfântul Ioan Bosco iubea să repete: „Să nu te tulbure nimic, fii întotdeauna vesel!” În compania Cardinalului Sarah, această sărmană viață terestră are, deseori, culoarea din viața de dincolo. Motivul este simplu: Cardinalul Robert Sarah are mulți prieteni în Cer. Ut cooperatores simus veritatis – „Trebuie să slujim în așa fel încât să fim cooperatorii adevărului”. Cardinalul Sarah, cel mai bun discipol al Papei Benedict al XVI-lea, poate să își însușească această deviză a Papei emerit. El este, fără îndoială, un mare cooperator al adevărului.
