Tinerii din Fâșia Gaza sunt frustrați, dar există și unii care nu capitulează
14.01.2020, Roma (Catholica) - „Câți ani are? 28. Și ce face? Nimic. Ce vreți să facă! Singurul lucru de făcut este să încerce să plece pentru a găsi un viitor departe de aici, dincolo de zidul acela. Pentru că în această parte nu este nimic.” Miechel Tarazi locuiește la Gaza, cu soția sa Emily. Povestește despre fiul său, Youssef, unul din cei cinci, cu o diplomă universitare în economie obținută. Trei sunt căsătoriți și trăiesc în afară, un altul încă studiază, „dar cu aceleași perspective ale lui Youssef: să rămână acasă fără loc de muncă, numai cu visul unei vieți demne”. Miechel vorbește îndreptându-și privirea spre parohul său, care este așezat lângă el, pr. Gabriel Romanelli, care ascultă atâtea istorii ca aceasta, în fiecare zi. De fapt, Fâșia Gaza este plină de astfel de istorii. Așa cum este plină de tineri care o populează. Se estimează că 56% din cei două milioane de locuitori din Gaza au mai puțin de 18 ani. „Șomajul tinerilor ajunge să atingă vârfuri chiar și de 70%”, explică parohul.
Astăzi este o zi specială pentru familia lui Miechel pentru că au venit să îl viziteze câțiva Episcopi din Coordonarea Țării Sfinte (Holy Land Coordination – HLC), angajați în aceste zile în pelerinajul anual de solidaritate cu creștinii locali din Gaza, Ramallah și Ierusalim Est. „A studia știind că nu vei găsi decât cu greu un loc de muncă, nu te vei putea căsători și să construiești o casă aici unde te-ai născut și ai crescut, obligat într-un fel să pleci, nu este ușor și este mai mult decât frustrant”, afirmă Miechel. „O situație dramatică ce unește musulmani și creștini.” „În urmă cu cincisprezece ani”, intervine pr. Romanelli, „creștinii din Fâșie erau peste 3.500, astăzi sunt mai puțin de 1.000. În plus, în ultimul an, au emigrat, trecând de granița egipteană, între 25-30 de mii de tineri musulmani”. Cifre care se intersectează cu acelea ale unei crize înrăutățite cu trecerea anilor și din cauza blocadei israeliene și a trei războaie apropiate (2009, 2012 și 2014).
Bassam Nasser este responsabilul la Gaza a proiectelor CRS, Catholic Relief Service, agenția umanitară a Conferinței Episcopale din SUA: familiile, a spus el pentru agenția SIR, „au energie electrică numai 8 ore pe zi, trebuie să recurgă la generatoare sau la baterii; apa nu este potabilă, deci sunt constrânși să o cumpere, cine poate reciclează apa pluvială; reconstruirea postbelică este lentă, cine are bani reconstruiește grație și mâinii de lucru ieftine, dar mare parte din populație trăiește în case ruinate sau în refugii improvizate; numai 5% din locuințe sunt legate la ceea ce rămâne din sistemul de canalizare, restul revarsă în mare sau sub cerul liber; sistemul sanitar este în colaps, pentru a se îngriji persoanele sunt constrânse să iasă din Fâșie însă capacitatea autorităților locale de a transfera bolnavii în afară este foarte limitată. Astăzi 80% din gazawi supraviețuiește numai grație ajutoarelor umanitare.”
Aceste ajutoare sunt tot mai puține după ce Departamentul de Stat, din voința președintelui Trump, a decis să suspende toate ajutoarele financiare față de Palestina și de agențiile Națiunilor Unite care lucrează cu refugiații palestinieni. „Însă cel mai răul lucru”, subliniază Bassam, „este că oamenii pierd tot mai mult speranța și visează să părăsească Gaza. Există zeci de mii de copii, mai ales cei născuți după 2009, care au crescut sub război și n-au cunoscut altceva decât violență, morți în casă și dificultăți de viață. Din partea mea continui să sper în pace. Cred că soluția Două Popoare, Două State este de acum impracticabilă, nu rămâne decât aceea a unui stat în care să se conviețuiască împreună. Un lucru este sigur: există atâția israelieni și palestinieni care s-au săturat de război și de violență și care ar intra în joc pentru a căuta o soluție dreaptă și sustenabilă.”
În contextul deprimat economic și social din Fâșia Gaza, Biserica locală își aduce aportul său „concret și de speranță” așa cum au putut verifica direct episcopii din Coordonarea Țării Sfinte vizitând mai întâi noul ambulatoriu al Caritas Jerusalem, „Gaza Health Center”, și apoi centrul „Sfântul Toma de Aquino”, activat în 2018 chiar de parohia latină „Sfânta Familie” din Fâșie, operă care a obținut și recunoașterea Ministerului Educației. „Centrul nostru”, declară pr. Romanelli, „aspiră să creeze o nouă generație de «lideri» bine formați capabili să se insereze cu succes în lumea dificilă a muncii din Fâșie”. „Nivelul ridicat al formării, și teologice, cunoașterea limbilor, profesionalismul înalt unit cu respectarea fiecărei idei politice și credințe religioase vor contribui la crearea de locuri de muncă și prin urmare la dezvoltarea economică și socială a acestui ținut”.
Prima fază a proiectului, finanțat de Cavalerii Sfântului Mormânt, a avut inserarea a 46 de tineri, alți 16 ar trebui să intre în programul care, afirmă parohul, „cere în acest moment continuitate și pentru aceasta se încredințează generozității binefăcătorilor”. Între aceste șaisprezece noi intrări este și Randa, văduvă și bunică, ce speră în acest mod să-i poată ajuta pe nepoții săi. Cum este Lana, în vârstă de puțin mai mult de douăzeci și cinci de ani: „cu o muncă demnă putem crește și trăi aici. Vrem să rămânem în Gaza pentru că este casa noastră.” (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
