Papa Francisc: A fi martori ai lui Isus este un dar
08.03.2020, Vatican (Catholica) - De ce au fost aleși Petru, Iacob și Ioan să urce cu Isus și să fie martori ai Schimbării la Față? Nu pentru că ar fi fost mai sfinți, a spus Papa Francisc astăzi, în discursul dinaintea rugăciunii „Îngerul Domnului”, ținută astăzi în mod excepțional din biblioteca apostolică. „A fi martori ai lui Isus este un dar pe care nu l-am meritat: ne simțim nepotriviți, dar nu putem să dăm înapoi cu scuza incapacității noastre”, a explicat Sfântul Părinte. Iată textul integral al alocuțiunii papale, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Este un pic stranie această rugăciune a Angelus de astăzi, cu Papa „pus în colivie” în bibliotecă, dar eu vă văd, vă sunt aproape. Și aș vrea să încep și mulțumind acelui grup [prezent în piață] care manifestă și luptă „Pentru cei uitați din Idlib”. Mulțumesc! Mulțumesc pentru ceea ce faceți. Însă acest mod de astăzi de a ne ruga Angelus îl facem pentru a îndeplini dispozițiile preventive, așa încât să evităm aglomerări de oameni, care pot favoriza transmiterea virusului.
Evanghelia din această a doua duminică din Postul Mare (cf. Mt 17,1-9) ne prezintă relatarea Schimbării la Față a lui Isus. El ia cu sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan și urcă pe un munte înalt, simbol al apropierii cu Dumnezeu, pentru a-i deschide la o înțelegere mai deplină a misterului persoanei Sale, care va trebui să sufere, să moară și apoi să învie. De fapt, Isus a început să le vorbească despre suferințele, despre moartea și despre învierea care îl așteptau, însă ei nu puteau accepta această perspectivă. Pentru aceasta, ajunși în vârful muntelui, Isus se cufundă în rugăciune și se schimbă la față înainte celor trei discipoli: „fața Lui”, spune Evanghelia, „a strălucit ca soarele și hainele Lui au devenit albe ca lumina” (v. 2).
Prin evenimentul minunat al Schimbării la Față, cei trei discipoli sunt chemați să recunoască în Isus pe Fiul lui Dumnezeu strălucind de glorie. Ei înaintează astfel în cunoașterea Învățătorului lor, dându-și seama că aspectul uman nu exprimă toată realitatea Sa; ochilor lor le este revelată dimensiunea ultra-pământească și divină a lui Isus. Și de sus răsună un glas care spune: „Acesta este Fiul Meu cel iubit […]; ascultați de El!” (v. 5). Tatăl ceresc este cel care confirmă „investitura” – să o numim așa – lui Isus făcută deja în ziua botezului la Iordan și îi invită pe discipoli să îl asculte și să îl urmeze.
Trebuie subliniat că, în mijlocul grupului celor 12, Isus alege să ia cu sine pe munte pe Petru, pe Iacob și pe Ioan. Le rezervă lor privilegiul de a asista la schimbarea la față. Dar pentru ce face această alegere a celor trei? Pentru că sunt mai sfinți? Nu. Și totuși Petru, în ora încercării, îl va renega; și cei doi frați Iacob și Ioan vor cere să aibă primele locuri în împărăția Sa (cf. Mt 20,20-23). Însă Isus nu alege după criteriile noastre, ci după planul Său de iubire. Iubirea lui Isus nu are măsură: este iubire și El alege cu acel plan de iubire. Este vorba de o alegere gratuită, necondiționată, o inițiativă liberă, o prietenie divină care nu cere nimic în schimb. Și așa cum i-a chemat pe cei trei discipoli, tot așa și astăzi îi cheamă pe unii să fie aproape de El, pentru a putea da mărturie. A fi martori ai lui Isus este un dar pe care nu l-am meritat: ne simțim nepotriviți, dar nu putem să dăm înapoi cu scuza incapacității noastre.
Noi nu am fost pe muntele Tabor, nu am văzut cu ochii noștri fața lui Isus strălucind ca soarele. Totuși, și nouă ne-a fost încredințat Cuvântul de mântuire, ne-a fost dăruită credința și am experimentat, în forme diferite, bucuria întâlnirii cu Isus. Și nouă ne spune Isus: „Ridicați-vă și nu vă temeți!” (Mt 17,7). În această lume, marcată de egoism și de aviditate, lumina lui Dumnezeu este întunecată de preocupările vieții de zi cu zi. Spunem adesea: nu am timp pentru a mă ruga, nu sunt capabil să desfășor o slujire în parohie, să răspund la cererile altora… Dar nu trebuie să uităm că Botezul pe care l-am primit ne-a făcut martori, nu pentru capacitatea noastră, ci prin darul Duhului.
În timpul propice al Postului Mare, Fecioara Maria să ne dobândească acea docilitate față de Duhul, care este indispensabilă pentru a porni cu hotărâre pe calea convertirii.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut pe voi toți care urmăriți acest moment de rugăciune. Salut îndeosebi participanții la cursul de formare „Animatori ai unui nou mod de a comunica”; credincioșii din Torrent, din Spania; grupul de decorați din Corato; tinerii din Coverciano și copiii de la Prima Împărtășanie din Monteodorisio.
Salut asociațiile și grupurile care se angajează în solidaritate cu poporul sirian și în special cu locuitorii din orașul Idlib și din nord-vestul Siriei – vă văd aici – constrânși să fugă de recentele dezvoltări ale războiului. Iubiți frați și surori, reînnoiesc marea mea îngrijorare, durerea mea pentru această situație inumană a acestor persoane lipsite de apărare, între care atâția copii, care riscă viața. Nu trebuie să ne întoarcem privirea în fața acestei crize umanitare, ci să îi dăm prioritate față de orice alt interes. Să ne rugăm pentru acești oameni, acești frați și surori ai noștri, care suferă atât de mult în nord-vestul Siriei, în orașul Idlib.
Sunt aproape cu rugăciunea de persoanele care suferă datorită actualei epidemii de coronavirus și de toți cei care se îngrijesc de ele. Mă unesc cu frații mei Episcopi încurajându-i pe credincioși să trăiască acest moment dificil cu forța credinței, certitudinea speranței și fervoarea carității. Timpul Postului Mare să ne ajute să dăm toți un sens evanghelic și acestui moment de încercare și de durere.
Vă urez duminică frumoasă! Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Acum mă voi arăta, pentru a vă vedea un pic în timp real. Poftă bună și la revedere!
