Comisia Biblică Pontificală: Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică
05.10.2020, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblică, scrisă de Comisia Biblică Pontificală și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 422 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 35 lei.
În mod normal, orice ființă umană se confruntă cu întrebarea: „Cine sunt?” Iar răspunsul, uneori trudit și mereu reformulat, îi vine pe fundalul unei alte întrebări, cu conotații mai largi: „Ce este omul?” Sunt întrebări de care depind foarte multe altele: întrebări de care depinde perspectiva de viață umană, orizont în interiorul căruia își găsesc fundament, motivație și explicație atât resursele pentru o viață trăită demn, cât și tot ceea ce înseamnă etici, comportamente, relaționări cu semenii sau cu celelalte realități. Fără un răspuns temeinic, sigur și cât se poate de obiectiv, dimensiunea umană cade în arbitrarietate, în confuzie, în haos social-politic, psihologic și, mai grav, ideologic.
Omenirea, de-a lungul secolelor, a încercat profunzimea și greutatea acestor întrebări, venind cu tot felul de răspunsuri la situațiile de viață pe care le declanșau aceste răspunsuri. Nu de puține ori, din păcate, răspunsurile arbitrare, nefundamentate temeinic, au condus și conduc la catastrofe umanitare foarte grave, la atitudini subiective și egolatre, cu tentă trufașă și prepotentă, ideologii care neglijează de cele mai multe ori – printr-un dribling mental sofistic – dimensiunea profundă, interioară (adică spirituală) a omului, acestea conducând la decizii contrare omului. Istoria abundă în astfel de exemple, chiar și în timpurile pe care le trăim.
Comisia Pontificală Biblică – organism din cadrul Congregației pentru Doctrina Credinței a Bisericii Catolice – a considerat că Biserica trebuie să se lase provocată de schimbările de paradigmă antropologică ce se întâmplă în zilele noastre și să încerce să amintească omului că răspunsurile la întrebările fundamentale pe care orice om le „macină” în profunzimea cea mai intimă a sa trebuie să găsească răspunsuri autentice, în care să se poată încrede și în funcție de care să ia decizii coerente pentru viață, din momentul conceperii vieții, pe parcursul desfășurării până în ultima clipă a ei.
Documentul de față, elaborat pe parcursul mai multor ani și prin concursul multor persoane diferite, vine să dea niște itinerarii de reflecție referitoare la problemele fundamentale ale vieții umane de astăzi. Și o face din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu, a revelației pe care Dumnezeu a făcut-o cu referire la ce este, în esența sa profundă, omul. Aceasta este cheia de interpretare fundamentală a acestui Document: omul este și trebuie văzut și înțeles ținând cont de ce a plănuit pentru el Cel care l-a creat. Dacă omul se înțelege, dacă acceptă să se înțeleagă drept „chip și asemănare” cu Dumnezeu, atunci va putea descoperi și cheia interpretativa a celorlalte realități create (natură, animale, hrană, muncă, istorie de viață umană reală, actuală și cu perspectivă sigură).
O altă cheie interpretativă – coerentă și consecventă cu aceasta – este dată de perspectiva de omenitate – nouă, totuși originară – pe care a adus-o „omul Isus” (cf. 1Tim 2,5), perspectivă pe care Documentul o vede drept fundal hermeneutic la toată istoria omului, de la început până la sfârșitul ei. Pentru creștini, această înțelegere este fundamentală, mai ales că omenitatea lui Isus, mort și înviat, a „străpuns” dimensiunea veșniciei lui Dumnezeu, ceea ce nu face altceva decât să împlinească în mod desăvârșit și definitiv „destinul” pentru care a fost creat omul: acela de a fi cu Dumnezeu, și pentru că Dumnezeu se definește ca fiind „Emanuel” (Dumnezeu cu noi). Omul este „în chipul” lui Dumnezeu și poate deveni – prin harul cristic – asemenea lui Dumnezeu, atingând acea perspectivă din momentul creației, știrbită oarecum de păcatul strămoșesc), dar restaurată de Isus Cristos prim misterul morții și învierii sale. Cu alte cuvinte, Documentul vine să reamintească faptul că omul se înțelege pe sine doar dacă se poziționează hermeneutic în fața a ceea ce este veșnic: omul este capabil, prin harul lui Dumnezeu, de veșnicie.
Lectura Documentului de față se dovedește a fi de un real folos – am putea spune chiar indispensabilă – pentru orice creștin, ba chiar pentru orice om de bunăvoință care vrea să dea curs întrebărilor fundamentale ale vieții și care, mai ales, dorește să descopere „drumul” spre răspunsurile valide, adevărate și de încredere, acele răspunsuri care, pentru omul care trăiește într-o lume așa de supusă schimbărilor de tot soiul, sunt adevărate crâmpeie de veșnicie. Așadar, fundalul acestui Document este amintirea și confirmarea faptului că paradigma umană conține coordonatele veșniciei și garanția speranței, adevăr pe care omul e bine să îl recunoască, să îl accepte și să îl trăiască pentru a fi cu adevărat liber și fericit, nu doar în această viață trecătoare, ci mai ales în veșnicia care-l așteaptă. (prezentare semnată de pr. Eduard Patrașcu)
