Biograful Papei Ioan Paul al II-lea: McCarrick l-a mințit pe Papa
10.11.2020, Vatican (Catholica) - Un analist catolic a spus că fostul Cardinal Theodore McCarrick a reușit să îl înșele pe Sf. Papă Ioan Paul al II-lea pentru a-și asigura propria promovare, în ciuda acuzațiilor de abuz sexual și abateri. Raportul Vaticanului despre cariera lui McCarrick, publicat marți, dezvăluie acuzațiile aduse lui McCarrick care erau cunoscute la momentul în care a fost numit Arhiepiscop de Washington și numit Cardinal. George Weigel, biograf al Papei Ioan Paul al II-lea, a declarat pentru CNA că McCarrick este o „personalitate patologică” și că abilitatea sa de a minți și de a-i înșela pe cei din jurul său este „un semn distinctiv” al carierei și ascensiunii sale în Biserică.
Raportul McCarrick de la Vatican, de peste 400 de pagini și publicat pe 10 noiembrie, include detalii despre acuzațiile aduse lui McCarrick în decursul mai multor decenii, începând cu anii 1980. Raportul menționează că Papa Ioan Paul al II-lea, Suveran Pontif între 1978 și 2005, l-a numit pe McCarrick Episcop de Metuchen în 1981 și Arhiepiscop de Newark în 1986, în baza „experienței, abilităților și realizărilor sale”. Raportul spunea că este posibil ca Papa Ioan Paul al II-lea să fi decis personal să îl numească pe McCarrick la Washington, chiar și după ce acuzațiile împotriva Arhiepiscopului american i-au fost împărtășite în 1999, și după ce acuzațiile și îngrijorările anterioare au dus la descalificarea lui McCarrick de la a conduce Arhidiecezele de Chicago și de New York.
„Informațiile privind comportamentul lui McCarrick au condus la concluzia că ar fi imprudent să fie transferat de la Newark la un alt sediu în trei ocazii, și anume Chicago (1997), New York (1999/2000) și, inițial, Washington (iulie 2000). […] Totuși, Papa Ioan Paul al II-lea pare să se fi răzgândit în august/septembrie 2000, aceasta ducând în cele din urmă la decizia sa de a-l numi pe McCarrick la Washington în noiembrie 2000.” Raportul a oferit o serie de motive pentru care Papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi putut răzgândi. Primul motiv este că Pontiful a primit „informații inexacte” de la mai mulți Episcopi americani familiarizați cu dosarul lui McCarrick. De fapt, trei Episcopi care primiseră mai multe acuzații împotriva lui McCarrick sau au asistat personal la agresarea sexuală a unui tânăr cleric, au spus Sfântului Scaun în 2000 că nu au nici un motiv de îngrijorare cu privire la alegerea lui McCarrick ca Episcop și nici un motiv pentru a-l suspecta de conduită necorespunzătoare. Raportul adaugă că Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea îl cunoștea pe McCarrick de la mijlocul anilor 1970 și că negările lui McCarrick au fost considerate plauzibile de către Papa.
„Raportul vorbește despre relația personală a lui McCarrick cu Sf. Papă Ioan Paul”, a spus Weigel pentru CNA, „și cu siguranță abilitatea sa de a-și câștiga încrederea altora și de a abuza de ea este acum cunoscută ca un semn distinctiv al modului său de operare”. În 2000, cu puțin timp înainte de numirea sa în Arhidieceza de Washington, McCarrick a scris o scrisoare către secretarul personal al Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Episcopul Stanislaw Dziwisz, în care a negat mai multe acuzații aduse în atenția Papei de-a lungul anilor. „Sigur”, a scris McCarrick, „am făcut greșeli și poate că uneori mi-a lipsit prudența, dar în cei șaptezeci de ani ai vieții mele nu am avut niciodată relații sexuale cu nici o persoană, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, cleric sau laic și nici nu am abuzat vreodată o altă persoană, nici nu am tratat-o cu lipsă de respect”. McCarrick a insistat că este fericit să rămână fie în Newark, unde era atunci Arhiepiscop, fie să demisioneze, dacă Papa i-ar cere. „Scrisoarea lui McCarrick către Episcopul de atunci Dziwsz, secretarul papal, este o minciună și un exemplu teribil al abuzului său în relații”, a spus Weigel.
Raportul a evidențiat, de asemenea, experiențele fostului Papă ca Episcop în Polonia în timpul erei sovietice, timp în care acuzațiile nefondate de abateri sexuale au fost folosite de autoritățile comuniste pentru a discredita Biserica. „Deși nu există dovezi directe, din informațiile obținute pare probabil că experiența din trecutul Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia cu privire la utilizarea acuzațiilor false împotriva Episcopilor pentru a degrada statutul Bisericii a jucat un rol în disponibilitatea sa de a crede negările lui McCarrick”, spunea raportul. Weigel a spus pentru CNA că atât experiențele anterioare ale Papei, cât și abilitatea cunoscută a lui McCarrick de a-i înșela pe cei din jur au contribuit la capacitatea lui de a urca treptele ierarhice în Biserică. „Experiența Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în Polonia și în URSS i-a oferit mai mult decât o familiaritate trecătoare cu utilizarea calomniilor și neclarităților fără temei împotriva preoților și Episcopilor, ca tactică împotriva Bisericii”, a spus Weigel. „În cazul lui McCarrick, realitatea este că personalitățile patologice mint și înșală oamenii – chiar și oameni inteligenți și sfinți – și așa ceva a putut McCarrick să facă”.
Decizia aparent personală a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea de a-l promova pe McCarrick și de a nu crede acuzațiile crescânde formulate împotriva sa – anonime în unele cazuri și de la acuzatori numiți în altele – ridică întrebări despre moștenirea Sfântului Papă. Weigel a declarat pentru CNA că judecățile greșite ale Papei Ioan Paul al II-lea trebuie să fie văzute în contextul tuturor persoanelor pe care McCarrick le-a putut înșela cu privire la adevărata sa natură, pe o perioadă de ani de zile. „McCarrick a mințit și a păcălit o mare parte din episcopatul american”, a spus Weigel. „A mințit și a păcălit pe mulți laici catolici, inclusiv pe cei care i-au finanțat activitățile, și pe mulți din stânga catolică, pentru care era un erou. Și l-a mințit și l-a păcălit pe Sf. Papă Ioan Paul al II-lea”. „Este paradoxul etern al Bisericii, despre care Cristos vorbește în Evanghelie, că cei mai mari sfinți și cei mai răi păcătoși ai ei pot trăi și lucra cot la cot în același spațiu.”
