La școala lui Isus: A noua serie de exerciții spirituale pentru preoți
20.11.2020, Traian (Catholica) - În perioada 16-20 noiembrie 2020 a avut loc la Traian cea de-a noua serie de exerciții spirituale pentru preoți, predicator fiind pr. Marcelin Rotaru. Într-o perioadă în care școlile se desfășoară online, 21 de preoți, cu diferiți ani de preoție, după ce ne-am luat toate măsurile de distanțare fizică, igienă și purtarea măștii, înarmați cu mult curaj, am pășit, preț de câteva zile, la școala lui Isus. În prima seară, la deschiderea acestei sesiuni „școlare”, părintele „profesor” ne-a invitat, asemenea lui Isus și asemenea elevilor, când își poartă ghiozdanul, să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea în fiecare zi și să mergem la Isus, că suntem osteniți și împovărați de preocupările noastre pastorale. Așadar, pentru prima zi, am învățat că trebuie să fim „blânzi și smeriți cu inima”, ca să devenim ca Isus, Învățătorul.
Dar nu putem pleca la școală fără a lua manualele cu noi. Așadar, am luat și noi o singură Carte, formată din mai multe cărți: Sfânta Scriptură – Cuvântul lui Dumnezeu. În prima oră, profesorul, părintele Marcelin, ne-a vorbit despre autoritatea și puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie baza credinței, a acțiunilor și suportul vieții preoțești, iar autoritatea Cuvântului provine din autoritatea Creatorului Cuvântului: Dumnezeu. Acest Cuvânt este și suportul nostru în momentele de ispită, care nu vor întârzia să apară. Așadar, ispitele vor fi învinse de Cuvântul Domnului (așa cum l-a învins Isus pe diavol după cele 40 zile de post). Mai întâi ispita îndoielii, după care negarea lui Dumnezeu și necredința, care culminează cu neascultarea de Dumnezeu. Însuși Isus recunoaște această autoritate a Cuvântului: „nicio iotă și nicio linioară nu va dispărea până nu se vor împlini toate” (Mt 5,18). Acest cuvânt al lui Dumnezeu are efecte asupra celui care îl va folosi: îi va da credință, îl va hrăni și îl va întări.
Așa întărit, el va putea pleca la un drum de convertire, acesta fiind punctul de plecare spre o credință puternică, convertirea fiind o DECIZIE, și nu un sentiment; ea înseamnă o întoarcere la 180 de grade, de la o viață de păcat la una de deplină comuniune cu Dumnezeul cel viu, neconvertirea fiind sursa cea mai mare a problemelor, atât a preoților cât și a credincioșilor pe care îi păstorim. Așa cum este firesc, la școală am studiat și „Istoria” și „Geografia”, diferite personaje din Sfânta Scriptură și țara promisă, Israel. Așadar, pe lângă Isus – centrul vieții noastre din Euharistie, am putut vedea și convertirea și credința profetului Ieremia, a Sfântului Petru și a Sfântului Paul. La ora de „lucru manual” am putut să înțelegem cum ne prelucrează „Olarul” (Domnul) pe „roata” credinței, dacă noi vom ști să fim un „lut bun” și să ne lăsăm „modelați” de mâinile lui, „arși” în cuptorul încercărilor, apoi „smălțuiți” de ungerea Duhului Sfânt și „ștanțați” cu sigiliul: „Tu ești fiul lui Dumnezeu”.
Toate aceste „lecții”, predate de „domnul profesor” preot Rotaru, au fost pentru noi o adevărată încurajare, atât pentru convertirea noastră și trăirea credinței, cât și pentru a transmite acest mesaj de încurajare colegilor preoți și „elevilor” din comunitățile noastre – enoriașilor, deoarece „așa cum oxigenul este vital pentru trup, la fel este încurajarea, pentru suflet”. Lumea de astăzi are o mare „foame de încurajare”. În lume, „trei miliarde de oameni merg în fiecare seară la culcare flămânzi trupește, dar celelalte patru miliarde merg flămânzi de încurajare”. Când un om nu-și mai vede nici umbra, de atâta tristețe (suprema singurătate), atunci este ultima șansă de a-l mai încuraja și salva. Ultima întâlnire cu „domnul profesor” am fi vrut să fie una brevis et levis (scurtă și ușoară). Am reușit să o facem doar levis, deoarece împărtășirea, bucuria și mulțumirea tuturor „elevilor” au fost consistente, o atmosferă de adevărată comuniune, o reamintire a clipelor petrecute împreună, între noi și, mai ales, împreună cu supremul Învățător ISUS!
Ne-am bucurat, la acest moment de „școală spirituală” și de prezența „inspectorului” diecezan, episcopul nostru, Monseniorul Iosif Păuleț, care a dorit să fie în mijlocul nostru, mulțumindu-ne pentru disponibilitatea noastră de slujire și fiindu-ne la dispoziție pentru a ne asculta eventualele dificultăți pastorale. Mulțumim tuturor celor care au făcut posibile aceste zile frumoase, începând cu Preasfințitul Iosif și cu părintele Marcelin, până la directorul Centrului de Spiritualitate „Gaudium et Spes” de la Traian, părintele Adrian Fărăoanu și echipa sa administrativă! (pr. Francisc Fărcășel pentru Ercis.ro)
