Papa Francisc: Judecătorul, un păstor blând
22.11.2020, Vatican (Catholica) - „Paradoxul creștin este că Judecătorul nu îmbracă o regalitate înfricoșătoare, ci este un păstor plin de blândețe și de milostivire.” Astfel a spus Papa Francisc astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, în ultima duminică din calendarul liturgic din ritul latin. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi celebrăm solemnitatea Domnului Nostru Isus Cristos Regele Universului, cu care se încheie anul liturgic, marea parabolă în care se desfășoară misterul lui Cristos: întregul an liturgic. El este Alfa și Omega, începutul și împlinirea istoriei; și liturgia de astăzi se concentrează asupra lui „omega”, adică asupra destinației finale. Sensul istoriei se înțelege ținând în fața ochilor apogeul său: sfârșitul este și scopul. Și tocmai asta face Matei, în Evanghelia din această duminică (25,31-46), punând discursul lui Isus despre judecata universală în epilogul vieții sale pământești: El, pe care oamenii urmează să îl condamne, este în realitate judecătorul suprem. În moartea și învierea Sa, Isus se va arăta Stăpânul istoriei, Regele universului, Judecătorul tuturor. Însă paradoxul creștin este că Judecătorul nu îmbracă o regalitate înfricoșătoare, ci este un păstor plin de blândețe și de milostivire.
De fapt, Isus, în această parabolă a judecății finale, se folosește de imaginea păstorului. Ia imaginile de la profetul Ezechiel, care a vorbit despre intervenția lui Dumnezeu în favoarea poporului, împotriva păstorilor răi ai lui Israel (cf. 34,1-10). Aceștia au fost cruzi, exploatatori, preferând să se pască mai degrabă pe ei înșiși decât turma; de aceea însuși Dumnezeu promite să se îngrijească personal de turma Sa, apărând-o de nedreptăți și de samavolnicii. Această promisiune a lui Dumnezeu pentru poporul Său s-a realizat pe deplin în Isus Cristos, Păstorul: chiar El este Bunul Păstor. Și El însuși spune despre sine: „Eu sunt Păstorul cel bun” (In 10,11.14).
În pagina evanghelică de astăzi, Isus se identifică nu numai cu regele-păstorul, ci și cu oile pierdute. Am putea vorbi ca despre o „dublă identitate”: regele-păstorul, Isus, se identifică și cu oile, adică frații mai mici și nevoiași. Și indică astfel criteriul judecății: ea va fi luată pe baza iubirii concrete date sau refuzate acestor persoane, pentru că El însuși, judecătorul, este prezent în fiecare dintre ele. El este judecător, El este Dumnezeu-om, însă El este și săracul, El este ascuns, este prezent în persoana săracilor pe care El îi menționează chiar aici. Spune Isus: „Adevăr vă spun: tot ceea ce ați făcut (sau nu ați făcut) unuia dintre acești frați ai mei mai mici, mie mi-ați (sau nu mi-ați) făcut” (v. 40.45). Vom fi judecați despre iubire. Judecata va fi despre iubire. Nu despre sentiment, nu: vom fi judecați despre fapte, despre compasiunea care devine apropiere și ajutor grijuliu. Eu mă apropii de Isus prezent în persoana bolnavilor, a săracilor, a celor suferinzi, a celor închiși, a celor cărora le este foame și sete de dreptate? Mă apropii de Isus prezent acolo? Aceasta este întrebarea de astăzi.
Așadar, Domnul, la sfârșitul lumii, va trece în revistă turma sa și va face asta nu numai din partea păstorului, ci și din partea oilor, cu care El s-a identificat. Și ne va întreba: „Ai fost un pic păstor ca Mine? Ai fost păstor al Meu care eram prezent în acești oameni care se aflau în nevoie, sau ai fost indiferent?” Frați și surori, să ne ferim de logica indiferenței, de ceea ce ne vine în minte imediat: de a privi în altă parte când vedem o problemă. Să ne amintim de parabola bunului samaritean. Acel om sărman, rănit de tâlhari, aruncat la pământ, între viață și moarte, era acolo singur. A trecut un preot, a văzut, și a plecat, a privit în altă parte. A trecut un levit, a văzut și a privit în altă parte. Eu, în fața fraților mei și a surorilor mele aflați în nevoie, sunt indiferent ca acest preot, ca acest levit, și privesc în altă parte? Voi fi judecat despre aceasta: despre modul în care m-am apropiat, despre modul în care l-am privit pe Isus prezent în cei nevoiași. Aceasta este logic, și nu o spun eu, o spune Isus: „Ceea ce ați făcut acestuia, acestuia, acestuia, Mie mi-ați făcut. Și ceea ce nu ați făcut acestuia, acestuia, acestuia, Mie nu mi-ați făcut, pentru că Eu eram acolo”. Fie ca Isus să ne învețe această logică, această logică a proximității, a apropierii de El, cu iubire, în persoana celor mai suferinzi.
Să cerem Fecioarei Maria să ne învețe să domnim în slujire. Sfânta Fecioară Maria, ridicată la cer, a primit de la Fiul său coroana regală, pentru că l-a urmat cu fidelitate – este prima discipolă – pe calea Iubirii. Să învățăm de la ea să intrăm încă de acum în Împărăția lui Dumnezeu, pe poarta slujirii umile și generoase. Și să ne întoarcem acasă numai cu această frază: „Eu eram prezent acolo. Mulțumesc!” sau: „Ai uitat de mine”.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Doresc să trimit un gând special populațiilor din Campania și din Basilicata, la 40 de ani de la cutremurul dezastruos, care a avut epicentrul în Irpinia și a semănat moarte și distrugere. Deja 40 de ani! Acel eveniment dramatic, ale cărui răni și materiale încă nu s-au vindecat total, a evidențiat generozitatea și solidaritatea italienilor. Sunt mărturie atâtea înfrățiri între localitățile calamitate și cele din nord și din centru, ale căror legături încă subzistă. Aceste inițiative au favorizat drumul obositor al reconstruirii și, mai ales, fraternitatea dintre diferitele comunități din peninsulă.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini, care în pofida dificultăților actuale, și respectând mereu regulile, ați venit în Piața San Pietro. Un salut special către familii, cărora în această perioadă le este mai greu. Cu privire la asta, gândiți-vă la atâtea familii care sunt în dificultate în acest moment, pentru că nu au loc de muncă, au pierdut locul de muncă, au un copil, doi…; și uneori, cu un pic de rușine nu arată aceasta. Însă fiți voi cei care să mergeți pentru a căuta acolo unde este necesitate. Acolo unde este Isus, acolo unde Isus este în nevoie. Faceți asta!
Urez tuturor o duminică frumoasă – și celor de la Neprihănita, care sunt puternici! Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
