Papa Francisc: Consumismul ne-a sechestrat Crăciunul
20.12.2020, Vatican (Catholica) - Pentru ca Isus să se nască în noi, a spus astăzi Papa, să ne pregătim inima. „Să nu ne lăsăm ‘duși înainte’ de consumism: ‘trebuie să cumpăr cadourile, trebuie să fac aceasta sau cealaltă…’ Acea frenezie de a face atâtea lucruri… cel important este Isus. Consumismul, frați și surori, ne-a sechestrat Crăciunul. Consumismul nu este în ieslea din Betleem: acolo este realitatea, sărăcia, iubirea. Să ne pregătim inima așa cum a făcut Maria: liberă de rău, primitoare, gata să îl găzduiască pe Dumnezeu.” Aceste cuvinte au fost rostite de Sfântul Părinte în contextul rugăciunii Îngerul Domnului. Iată alocuțiunea papală după traducerea publicată de pr. Mihai Pătrașcu pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această a patra și ultimă duminică din Advent, Evanghelia ne repropune relatarea Bunei-Vestiri. „Bucură-te”, îi spune Mariei îngerul, „vei zămisli și vei naște un fiu și îl vei numi Isus” (Lc 1,28.31). Pare o veste de pură bucurie, destinată să o facă fericită pe Fecioară: cine dintre femeile din timpul ei nu visa să devină mama lui Mesia? Însă, împreună cu bucuria, acele cuvinte prevesteau Mariei o mare încercare. De ce? Pentru că în acel moment ea era „logodită” (v. 27). În această situație, Legea lui Moise stabilea că nu trebuiau să existe raporturi și coabitare. Așadar, având un copil, Maria ar fi încălcat Legea, iar pedepsele pentru femei erau teribile: era prevăzută uciderea cu pietre (cf. Dt 22,20-21). Desigur, mesajul divin va umple inima Mariei cu lumină și cu forță; totuși, ea s-a aflat în fața unei alegeri cruciale: a spune „da” lui Dumnezeu riscând totul, inclusiv viața, sau a refuza invitația și a merge înainte cu drumul ei obișnuit.
Ce anume face? Răspunde așa: „Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Fie (fiat). Însă în limba în care este scrisă Evanghelia nu este pur și simplu un „să se facă”. Expresia verbală indică o dorință puternică, indică voința ca să se realizeze ceva. Cu alte cuvinte, Maria nu spune: „Dacă trebuie să fie atunci să fie…, dacă nu se poate face altfel…” Nu este resemnare. Nu exprimă o acceptare slabă și docilă, exprimă o dorință puternică, o dorință vie. Nu este pasivă, este activă. Nu îl îndură pe Dumnezeu, aderă la Dumnezeu. Este o îndrăgostită, dispusă să slujească în toate și imediat pe Domnul ei. Ar fi putut să ceară un pic de timp pentru a se gândi, sau explicații mai mari legat de ce anume se va întâmpla: eventual să pună vreo condiție… În schimb, nu își ia timp, nu îl face pe Dumnezeu să aștepte, nu amână.
De câte ori – să ne gândim la noi acum – de câte ori viața noastră este făcută din amânări, chiar și viața spirituală! De exemplu: știu că îmi face bine să mă rog, însă astăzi nu am timp… „mâine, mâine, mâine, mâine…” amânăm lucrurile: voi face aceasta mâine; știu că a ajuta pe cineva este important – da, trebuie să fac aceasta: o voi face mâine. Este același lanț al zilelor de mâine… A amâna lucrurile. Astăzi, având Crăciunul la ușă, Maria ne invită să nu amânăm, să spunem „da”: „Trebuie să mă rog?” „Da, și mă rog.” „Trebuie să îi ajut pe alții? Da.” Cum să fac aceasta? O fac. Fără a amâna. Fiecare „da” costă. Fiecare „da” costă, însă mereu mai puțin decât a costat-o pe ea acel „da” curajos, acel „da” prompt, acel „fie mie după cuvântul tău” care ne-a adus mântuirea.
Și noi, ce „da” putem spune? În acest timp dificil, în loc să ne plângem de ceea ce pandemia ne împiedică să facem, să facem ceva pentru cel care are mai puțin: nu obișnuitul cadou pentru noi și pentru prietenii noștri, ci pentru un nevoiaș la care nu se gândește nimeni! Și un alt sfat: pentru ca Isus să se nască în noi, să pregătim inima: să mergem ca să ne rugăm. Să nu ne lăsăm „duși înainte” de consumism: „trebuie să cumpăr cadourile, trebuie să fac aceasta sau cealaltă…” Acea frenezie de a face atâtea lucruri… cel important este Isus. Consumismul, frați și surori, ne-a sechestrat Crăciunul. Consumismul nu este în ieslea din Betleem: acolo este realitatea, sărăcia, iubirea. Să ne pregătim inima așa cum a făcut Maria: liberă de rău, primitoare, gata să îl găzduiască pe Dumnezeu.
„Fie mie după cuvântul tău”. Este ultima frază a Fecioarei în această ultimă duminică din Advent și este invitația de a face un pas concret spre Crăciun. Pentru că dacă nașterea lui Isus nu atinge viața noastră – a mea, a ta, toate – dacă nu atinge viața, trece în zadar. La Angelus acum și noi vom spune „fie mie după cuvântul tău”: Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să spunem aceasta cu viața, cu atitudinea din aceste ultime zile, pentru a ne pregăti bine pentru Crăciun.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori, pandemia de coronavirus a provocat o suferință deosebită lucrătorilor maritimi. Mulți dintre ei – se calculează că sunt circa 400.000 în toată lumea – sunt blocați pe nave dincolo de termenele contractelor lor și nu se pot întoarce acasă. Cer Fecioarei Maria, Stella Maris, să întărească aceste persoane și pe toți cei care trăiesc situații de dificultate și îndemn guvernele să facă tot posibilul pentru ca să se poată întoarce printre cei dragi ai lor. Anul acesta organizatorii au avut ideea fericită de a face expoziția „100 de iesle” sub Coloane. Sunt multe iesle care desfășoară tocmai o cateheză a credinței pentru poporul lui Dumnezeu. Vă invit să vizitați ieslele sub Coloane, pentru a înțelege cum încearcă oamenii să arată cu arta cum s-a născut Isus. Ieslele care sunt sub Coloane sunt o mare cateheză a credinței noastre.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări, familii, grupuri parohiale, asociații și pe fiecare credincios. Crăciunul, de acum aproape, să fie pentru fiecare ocazie de reînnoire interioară, de rugăciune, de convertire, de pași înainte în credință și de fraternitate între noi. Să privim în jurul nostru, să privim mai ales la cei care sunt în lipsuri: fratele care suferă, oriunde s-ar afla, fratele care suferă ne aparține. Este Isus în iesle: cel care suferă este Isus. Să ne gândim puțin la aceasta. Și Crăciunul să fie o apropiere de Isus în acest frate sau în această soră. Este acolo, în fratele nevoiaș, ieslea la care trebuie să mergem cu solidaritate. Aceasta este ieslea vie: ieslea în care îl vom întâlni cu adevărat pe Răscumpărătorul în persoanele care au nevoie. De aceea să mergem spre Noaptea Sfântă și să așteptăm împlinirea misterului mântuirii. Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
