José Mir Montes va fi hirotonit preot la Roma
20.05.2021, București (Catholica) - După 8 ani petrecuți în România implicat în activitățile Opus Dei ca laic, José Mir a plecat la seminarul Opus Dei din Roma. Acum va fi hirotonit preot, pentru Prelatura Opus Dei. Ceremonia va fi transmisă la adresa: opusdei.org/es/live/. Iată prima parte a interviului, ce poate fi citit integral deschizând sursa.
– Cum ați ajuns în România?
– M-am născut în Spania, am copilărit la Mallorca, după care am absolvit Facultatea de Filosofie și Teologie la Pamplona. Am lucrat 20 de ani ca director de școală. Educația a fost pasiunea mea profesională. Mă descurc bine cu noile tehnologii de comunicare… și cu chitara! Îmi place mult să cânt la chitară… Vocația mea a început din adolescență: atunci, la o vârstă de 15 ani mi-am simțit chemarea Domnului și de atunci mă străduiesc să îi ofer Domnului toate străduințele mele. Calea mea este Opus Dei, care promovează căutarea sfințeniei în mijlocul lumii, prin munca fiecăruia. Este o spiritualitate nouă, care m-a atras.
În anul 2009 au venit primii membri ai Opus Dei în România; eu am ajuns în anul 2012. Prelatul nostru m-a invitat să mă mut în această țară, ca să colaborez în răspândirea acestei spiritualități. Așa a fost cum am ajuns la București, acum 9 ani. Am primit pregătirea necesară pentru hirotonirea sacerdotală de mult timp. Dar erau alte nevoi. Acum un an, Prelatul Opus Dei m-a invitat să mă gândesc dacă aș vrea să fiu hirotonit preot: deja mă gândisem de mult timp la această posibilitate, așa că am răspuns repede. M-am mutat la seminarul nostru la Roma pentru pregătirea finală și hirotonire. Acum șase luni am fost hirotonit diacon.
– În ce proiecte te ai implicat? Există ceva din anii petrecuți în România care te-a marcat?
– Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în România a fost să învăț limba română și să îmi caut o meserie. De atunci am lucrat în diferite domenii: piese auto adaptate pentru persoane cu handicap fizic, software pentru call center și promovarea unei universități internaționale. Vocația Opus Dei se dezvoltă în mijlocul lumii… și este important să ai un loc de muncă unde să te poți sfinți.
În afară de activitățile formative după spiritualitatea Opus Dei pe care le organizăm în mod regular, și la care m-am implicat de la început, am promovat diferite proiecte sociale, după ce am studiat situația din țară: am înființat un Centru Cultural unde să dezvoltăm activitățile noastre de formare cu copiii, adolescenții și adulții; după care împreuna cu niște prieteni am fundat ASFANU, o asociație pentru familiile numeroase, și în cadrul acestei asociații am dezvoltat diferite proiecte: un curs de orientare familială pentru familii tinere, colaborarea cu diferite propuneri legislative în cadrul familiei. Am lucrat ani de zile pentru construirea unui cămin de studenți – Campus Universitar Stejarul – care este și sediul nostru definitiv la București. În ultima vreme lucram la un proiect foarte frumos pentru înființarea unei școli, și sper din suflet să „decolăm” următorul an școlar.
În acești ani sunt multe lucruri care m-au impresionat din România. Primul lucru a fost sesizarea unor dificultăți istorice din cauză comunismului. Pe de altă parte, pe lângă sărăcia pe care am văzut-o de multe ori, am sesizat virtuțile persoanelor: seriozitate, cultură, pregătirea profesională, iubirea către limba română, către libertate, ș.a.m.d. Uneori, prietenii mei din Spania nu cred tot ce le povestesc: din păcate, afară, în alte țări, de multe ori au o altă imagine.
– Cum vezi posibilitățile pastorale pentru Opus Dei în această țară din Europa de Est?
– În toate țările comuniste lumea a primit un mesaj complet greșit despre ce înseamnă munca. Pe de altă parte, în România, timp de ani de zile nu s-au promovat valorile creștine în acest domeniu. Posibilitățile sunt mari. Așa ceva am văzut și eu atunci când am explicat spiritualitatea Opus Dei: când vorbești despre valoarea muncii, nu doar în cadrul social, ci și spiritual, multe persoane simt o atracție specială pentru acest mesaj. Unora nu le vine să creadă că ei pot să se sfințească lucrând la o fabrică, ca medic, sau acasă cu copiii.
