Papa Francisc: Cu simplitate, Isus ne dăruiește cel mai mare Sacrament
06.06.2021, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a ținut discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 6 iunie 2021, care a fost transmis live, de la o fereastră dând spre Piața San Pietro, unde s-a adunat o mulțime considerabilă de pelerini. Papa și-a dedicat discursul sărbătorii Corpus Christi, celebrată joi în Vatican dar sâmbătă în Italia și alte țări. El a amintit că lectura evanghelică a zilei îl arată pe Isus luând pâinea, binecuvântând-o și împărțind-o discipolilor Săi la Ultima Cină. „În acest fel, cu simplitate, Isus ne dăruiește cel mai mare Sacrament. Gestul Său este un gest umil de dăruire, un gest de împărtășire.” Vă oferim textul după traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, în Italia și în alte țări, se celebrează Solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos. Evanghelia ne prezintă relatarea Ultimei Cine (Marcu 14,12-16.22-26). Cuvintele și gesturile Domnului ne ating inima: El ia pâinea în mâinile Sale, rostește binecuvântarea, o frânge și o oferă discipolilor spunând: „Luați, acesta este Trupul Meu” (v. 22). În acest fel, cu simplitate, Isus ne dăruiește cel mai mare Sacrament. Gestul Său este un gest umil de dăruire, un gest de împărtășire. La apogeul vieții Sale, nu împarte pâine din belșug pentru a sătura mulțimile, ci se frânge pe Sine Însuși la cina pascală cu discipolii. În acest mod, Isus ne arată că ținta vieții constă în a ne dărui, că lucrul cel mai mare este a sluji. Și noi regăsim astăzi măreția lui Dumnezeu într-o bucățică de pâine, într-o fragilitate care revarsă iubire, revarsă împărtășire. Fragilitate este tocmai cuvântul pe care aș vrea să îl subliniez. Isus se face fragil ca pâinea care se frânge și se fărâmițează. Însă chiar acolo se află forța Sa, în fragilitatea Sa. În Euharistie, fragilitatea este forță: forță a iubirii care se face mică pentru a putea fi primită și nu temută; forță a iubirii care se frânge și se împarte pentru a hrăni și a da viață; forță a iubirii care se fragmentează pentru a ne reuni pe noi toți în unitate.
Și există o altă forță care se evidențiază în fragilitatea Euharistiei: forța de a-l iubi pe cel care greșește. Isus ne dă pâinea vieții în noaptea în care este vândut. Ne dăruiește cel mai mare dar în timp ce simte în inimă abisul cel mai profund: discipolul care mănâncă împreună cu El, care întinge bucata de pâine în aceeași farfurie, îl trădează. Și trădarea este cea mai mare durere pentru cel care iubește. Și ce face Isus? Reacționează la rău cu un bine mai mare. La „nu”-ul lui Iuda răspunde cu „da”-ul milostivirii. Nu îl pedepsește pe păcătos, ci își dă viața pentru el, plătește pentru el. Când primim Euharistia, Isus face același lucru cu noi: ne cunoaște, știe că suntem păcătoși, știe că greșim mult, dar nu renunță să unească viața Sa cu a noastră. Știe că avem nevoie de aceasta, pentru că Euharistia nu este premiul sfinților, nu, este pâinea păcătoșilor. Pentru aceasta ne îndeamnă: „Nu vă fie frică! Luați și mâncați”.
De fiecare dată când primim Pâinea vieții, Isus vine să dea un sens nou fragilităților noastre. Ne amintește că în ochii Săi suntem mai prețioși decât credem noi. Ne spune că este bucuros dacă împărtășim cu El fragilitățile noastre. Ne repetă că milostivirea Sa nu se teme de mizeriile noastre. Milostivirea lui Isus nu se teme de mizeriile noastre. Și mai ales cu iubire ne vindecă de acele fragilități pe care singuri nu le putem tămădui. Care fragilități? Să ne gândim. Aceea de a simți resentiment față de cel care ne-a făcut rău – pe aceasta nu o putem vindeca singuri; aceea de a ne distanța de alții și a ne izola în noi înșine – pe aceasta nu o putem vindeca singuri; aceea de a ne plânge și a ne lamenta fără a găsi pace – nici pe aceasta nu o putem vindeca singuri. El este cel care cu prezența Sa, cu pâinea Sa, cu Euharistia, ne vindecă. Euharistia este medicament eficace împotriva acestor închideri.
De fapt, Pâinea vieții vindecă rigiditățile și le transformă în docilități. Euharistia vindecă pentru că ne unește cu Isus: ne face să asimilăm modul Său de a trăi, capacitatea Sa de a se frânge și a se dărui fraților, de a răspunde la rău cu binele. Ne dăruiește curajul de a ieși din noi înșine și de a ne apleca spre fragilitățile altuia cu iubire. Așa cum face Dumnezeu cu noi. Aceasta este logica Euharistiei: îl primim pe Isus care ne iubește și vindecă fragilitățile noastre pentru a-i iubi pe ceilalți și a-i ajuta în fragilitățile lor. Și aceasta, în timpul întregii vieți. Astăzi, la Liturgia Orelor, ne-am rugat un imn: patru versete care sunt rezumatul întregii vieți a lui Isus. Ne spune așa: că Isus, născându-se, s-a făcut tovarăș de călătorie în viață; după aceea, la cină, s-a dăruit ca hrană; după aceea, pe cruce, în moartea Sa, s-a făcut „preț”, a plătit pentru noi; și acum, domnind în ceruri, este răsplata noastră, pe care noi mergem să o căutăm, ceea ce ne așteaptă. Preasfânta Fecioară, în care Dumnezeu s-a făcut trup, să ne ajute să primim cu inimă recunoscătoare darul Euharistiei și să facem și din viața noastră un dar. Euharistia să ne facă un dar pentru toți ceilalți.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Urmăresc cu durere știrile care vin din Canada cu privire la descoperirea tulburătoare a rămășițelor a 215 copii, elevi de la Kamloops Indian Residential School, în provincia Columbia Britanică. Mă unesc cu Episcopii canadieni și cu toată Biserica Catolică din Canada exprimând apropierea mea de poporul canadian, traumatizat de știrea șocantă. Trista descoperire mărește ulterior conștiința durerilor și suferințelor din trecut. Autoritățile politice și religioase din Canada să continue să colaboreze cu hotărâre pentru a face lumină cu privire la evenimentul trist și să se angajeze cu umilință pe un drum de reconciliere și de vindecare. Aceste momente dificile reprezintă o chemare puternică pentru toți ca să ne îndepărtăm de modelul colonizator și să mergem umăr la umăr, în dialog, în respect reciproc și în recunoașterea drepturilor și valorilor culturale ale tuturor fiicelor și fiilor din Canada. Să încredințăm Domnului sufletele tuturor copiilor decedați în școlile rezidențiale din Canada și să ne rugăm pentru familiile și comunitățile autohtone canadiene, copleșite de durere. Să ne rugăm în tăcere.
Doresc să asigur de rugăciunea mea pentru victimele din măcelul făcut în noaptea de vineri spre sâmbătă într-un orășel din Burkina Faso. Sunt aproape de cei din familii și de întregul popor Burkinabé, care suferă mult din cauza acestor atacuri repetate. Africa are nevoie de pace și nu de violență! Astăzi la Chiavenna, în Dieceza de Como, este beatificată sora Maria Laura Mainetti, dintre Fiicele Crucii, ucisă în urmă cu douăzeci și unu de ani de trei tinere influențate de o sectă satanică. Cruzimea! Chiar ea, care îi iubea pe tineri mai presus de orice, și a iubit și a iertat acele tinere prizoniere ale răului. Sora Maria Laura ne lasă programul său de viață: „A face orice lucru mic cu credință, iubire și entuziasm”. Fie ca Domnul să ne dea nouă tuturor credința, iubirea și entuziasmul. Aplauze pentru noua fericită!
Poimâine, marți 8 iunie, la ora 13 (14, ora României), Acțiunea Catolică internațională invită să se dedice „un minut pentru pace”, fiecare după propria tradiție religioasă. Să ne rugăm îndeosebi pentru Țara Sfântă și Myanmar. Vă salut cordial pe voi toți, proveniți din Roma, din Italia și din alte țări. Îndeosebi salut tinerii de la Proiectul „Contatto” din Torino; Grupul Cinstitorii Preasfintei Fecioare Maria a Minunilor din Corbetta; familiile din Cerignola; și Asociația Națională de Ambulanți, cu numeroși lucrători din târguri și artiști de stradă. Multe mulțumiri pentru darurile pe care le-ați adus! Și salut și pe cei din Salento (din Puglia de Sud) care dansează „pizzica” acolo! Bravo! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
