Papa Francisc: Scandalul Euharistiei
22.08.2021, Vatican (Catholica) - „Ce sens poate avea, în ochii lumii, îngenuncherea în fața unei bucăți de pâine? De ce să ne hrănim cu asiduitate din această pâine? Lumea se scandalizează.” Afirmația a fost făcută de Papa Francisc la întâlnirea cu pelerinii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, comentând lectura de astăzi din ritul latin, încheind lungul capitol 6 din Evanghelia după Ioan. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi (In 6,60-69) ne arată reacția mulțimii și a discipolilor la discursul lui Isus după minunea pâinilor. Isus a invitat să se interpreteze acel semn și să se creadă în El, care este adevărata pâine coborâtă din cer, pâinea vieții; și a revelat că pâinea pe care El o va da este Trupul Său și Sângele Său. Aceste cuvinte sună dur și de neînțeles pentru urechile oamenilor, așa încât, din acel moment – spune Evanghelia -, mulți discipoli ai Săi se întorc înapoi, adică încetează să îl urmeze pe Învățătorul (v. 60.66). Atunci Isus îi interpelează pe cei doisprezece: „Nu cumva vreți să plecați și voi?” (v. 67), iar Petru, în numele întregului grup, confirmă decizia de a rămâne cu El: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice și noi am crezut că ești Sfântului lui Israel” (In 6,68-69). Și este o frumoasă mărturisire de credință.
Să ne oprim pe scurt asupra atitudinii celui care se retrage și se decide să nu îl mai urmeze pe Isus. Din ce anume se naște această necredință? Care este motivul acestui refuz? Cuvintele lui Isus trezesc un mare scandal: El spune că Dumnezeu a ales să se manifeste pe Sine însuși și să realizeze mântuirea în slăbiciunea trupului uman. Este misterul întrupării. Și întruparea lui Dumnezeu este ceea ce trezește scandal și care reprezintă pentru acei oameni – însă adesea și pentru noi – o piedică. De fapt, Isus afirmă că adevărata pâine a mântuirii, care transmite viața veșnică, este însuși Trupul Său; că pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, înainte de a respecta legile sau de a îndeplini precepte religioase, trebuie trăită o relație reală și concretă cu El. Pentru că mântuirea a venit de la El, în întruparea Sa.
Aceasta înseamnă că nu trebuie urmărit Dumnezeu în vise și imagini de măreție și de putere, ci trebuie recunoscut în umanitatea lui Isus și, prin urmare, în cea a fraților și a surorilor pe care îi întâlnim pe drumul vieții. Dumnezeu s-a făcut trup. Și atunci când noi spunem aceasta, în Crez, în ziua de Crăciun, în ziua Bunei Vestiri, îngenunchem pentru a adora acest mister al întrupării. Dumnezeu s-a făcut trup și sânge: s-a înjosit până la a deveni om ca și noi, s-a umilit până la a lua asupra Sa suferințele noastre și păcatul nostru și, de aceea, ne cere să nu îl căutăm în afara vieții și a istoriei, ci în relația cu Cristos și cu frații. A-l căuta în viață, în istorie, în viața noastră zilnică. Și acesta, frați și surori, este drumul pentru întâlnirea cu Dumnezeu: relația cu Cristos și cu frații.
Și astăzi revelarea lui Dumnezeu în umanitatea lui Isus poate trezi scandal și nu este ușor de acceptat. Este ceea ce Sfântul Paul numește „nebunia” Evangheliei în fața celui care caută minuni sau înțelepciunea lumească (cf. 1Cor 1,18-25). Și acest „scandal” este bine reprezentat de Sacramentul Euharistiei: ce sens poate avea, în ochii lumii, îngenuncherea în fața unei bucăți de pâine? De ce să ne hrănim cu asiduitate din această pâine? Lumea se scandalizează.
În fața acestui gest miraculos al lui Isus, cu cinci pâini și doi pești satură mii de persoane, toți îl aclamă și vor să îl ducă în triumf, să îl facă rege. Însă atunci când El însuși explică faptul că acel gest este semn al jertfei Sale, adică al dăruirii vieții Sale, al Trupului Său și al Sângelui Său, și că acela care vrea să îl urmeze trebuie să se asemene cu El, cu umanitatea Sa dăruită pentru Dumnezeu și pentru alții, atunci nu este plăcut, acest Isus ne pune în criză. Ba chiar să ne preocupăm dacă nu ne pune în criză, pentru că probabil am diluat mesajul Său! Și să cerem harul de a ne lăsa provocați și convertiți de „cuvintele Sale de viață veșnică”. Și Maria Preasfântă, care a adus în trup pe Fiul Isus și s-a unit cu jertfa Sa, să ne ajute să mărturisim mereu credința noastră cu viața concretă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din diferite țări. Atâtea țări sunt aici, văd în steaguri… Îndeosebi, salut preoții și seminariștii de la Colegiul Pontifical Nord-American – sunt acolo -; precum și familiile din Abbiategrasso și pe motocicliștii din Polesine. Și în această duminică sunt bucuros să salut diferite grupuri de tineri: din Cornuda, Covolo di Piave și Nogaré din Dieceza de Treviso, din Rogoredo la Milano, din Dalmine, din Cagliari, din Pescantina lângă Verona, și grupul scout din Mantova. Dragi tineri și tinere, mulți dintre voi ați trăit experiența unui drum lung împreună: acest lucru să vă ajute să mergeți în viață pe calea Evangheliei. Și salut și tinerii Neprihănitei. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
