Papa Francisc: Cum stau cu ascultarea?
05.09.2021, Vatican (Catholica) - „Să ne întrebăm: Cum stau cu ascultarea? Mă las atins de viața oamenilor, știu să dedic timp celui care este lângă mine pentru a asculta?” Reflecția a fost propusă fiecăruia de Papa Francisc, la întâlnirea de astăzi cu credincioșii, pentru rugăciunea îngerul Domnului. Pontiful a vorbit pe marginea evangheliei de astăzi din ritul latin, cu vindecarea surdomutului. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia liturgiei de astăzi îl prezintă pe Isus care face vindecarea unei persoane surdomute. În relatare impresionează modul cu care Domnul face acest semn minunat. Și îl face astfel: ia deoparte pe surdomut, îi pune degetele în urechi și cu salivă îi atinge limba, apoi privește spre cer, suspină și spune: „Effata”, adică „Deschide-te!” (cf. Mc 7,33-34). La alte vindecări, pentru infirmități la fel de grave, precum paralizia sau lepra, Isus nu face atâtea gesturi. De ce face acum toate acestea, cu toate că i-au cerut numai să își impună mâna peste bolnav (cf. v. 32)? De ce face aceste gesturi? Poate pentru că starea acelei persoane are o valență simbolică deosebită. A fi surdomuți este o boală, dar este și un simbol. Și acest simbol are ceva să ne spună nouă, tuturor. Despre ce lucru este vorba? Este vorba despre surzenie. Acel om nu reușea să vorbească pentru că nu putea să audă. De fapt, Isus, pentru a vindeca motivul bolii sale, înainte de toate îi pune degetele în urechi, după aceea la gură, dar mai întâi în urechi.
Toți avem urechile, dar de atâtea ori nu reușim să ascultăm. De ce? Frați și surori, există de fapt o surzenie interioară, pe care astăzi putem să îi cerem lui Isus să o atingă și să o vindece. Și acea surzenie interioară este mai rea decât cea fizică, pentru că este surzenia inimii. Cuprinși de grabă, de mii de lucruri de spus și de făcut, nu găsim timpul pentru a ne opri ca să-l ascultăm pe cel care ne vorbește. Riscăm să devenim impermeabili la toate și să nu dăm spațiu celui care are nevoie de ascultare: mă gândesc la copii, la tineri, la bătrâni, la mulți care nu au atâta nevoie de cuvinte și de predici, ci de ascultare. Să ne întrebăm: Cum stau cu ascultarea? Mă las atins de viața oamenilor, știu să dedic timp celui care este lângă mine pentru a asculta?
Aceasta este pentru noi toți, dar în mod special pentru preoți. Preotul trebuie să îi asculte pe oameni, să nu se grăbească, să asculte…, și să vadă cum poate ajuta, dar după ce a auzit. Și noi toți: mai întâi să ascultăm, după aceea să răspundem. Să ne gândim la viața în familie: de câte ori se vorbește fără a asculta mai întâi, repetând propriile refrene mereu egale! Incapabili de ascultare, spunem mereu lucrurile obișnuite, sau nu lăsăm ca altul să termine de vorbit, de a se exprima, și noi îl întrerupem. Adesea renașterea unui dialog nu trece de la cuvinte, ci de la tăcere, de la neimputare proprie, de la reîncepe cu răbdare să-l ascultăm pe celălalt, să ascultăm trudele sale, ceea ce poartă înăuntru. Vindecarea inimii începe de la ascultare. A asculta. Și aceasta vindecă inima. „Dar, părinte, există oameni plictisitori care spun mereu aceleași lucruri…” Ascultă-i. Și după aceea, când vor termina de vorbit, spune cuvântul tău, dar ascultă tot.
Și același lucru este valabil cu Domnul. Facem bine să îl inundăm cu cereri, dar am face mai bine să stăm înainte de toate în ascultarea Sa. Isus ne cere. În Evanghelie, când îl întreabă care este prima poruncă, răspunde: „Ascultă, Israel”. Apoi adaugă prima porunci: „Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima […] și pe aproapele ca pe tine însuți” (Mc 12,28-31). Dar înainte de toate: „Ascultă, Israel”. Ascultă, tu. Ne amintim să stăm în ascultarea Domnului? Suntem creștini, dar eventual, printre miile de cuvinte pe care le auzim în fiecare zi, nu găsim câteva secunde pentru a face să răsune în noi puține cuvinte ale Evangheliei. Isus este cuvântul: dacă nu ne oprim ca să îl ascultăm, trece mai departe. Dacă noi nu ne oprim pentru a-l asculta pe Isus, trece mai departe. Sfântul Augustin spunea: „Mi-e frică de Domnul când trece”. Și frica era de a-l lăsa să treacă fără a-l asculta. Dar dacă dedicăm timp evangheliei, vom găsi un secret pentru sănătatea noastră spirituală. Iată medicamentul: în fiecare zi un pic de tăcere și de ascultare, câteva cuvinte inutile mai puțin și câteva Cuvinte ale lui Dumnezeu mai mult. Mereu cu evanghelia în buzunar, care ajută mult. Să simțim adresat nouă astăzi, ca în ziua Botezului, acel cuvânt al lui Isus: „Effata, deschide-te”! Deschide-ți urechile. Isuse, doresc să mă deschid la cuvântul tău; Isuse, deschide-mă la ascultarea ta; Isuse, vindecă inima mea de închidere, vindecă inima mea de grabă, vindecă inima mea de nerăbdare.
Fecioara Maria, deschisă la ascultarea cuvântului, care s-a făcut trup în ea, să ne ajute în fiecare zi să îl ascultăm pe Fiul său în evanghelie și pe frații noștri și surorile noastre cu inimă docilă, cu inimă răbdătoare și cu inimă atentă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Ieri, la Catamarca, Argentina, a fost beatificat Mamerto Esquiú, frate minor și Episcop de Cordoba. Până la urmă un fericit argentinian! A fost vestitor zelos al cuvântului lui Dumnezeu, pentru edificarea comunității ecleziale, precum și a celei civile. Exemplul său să ne ajute să unim mereu rugăciunea și apostolatul și să slujim pacea și fraternitatea. Aplauze pentru noul fericit! În aceste momente agitate în care afganii caută refugiu, mă rog pentru cei mai vulnerabili dintre ei. Mă rog ca multe țări să îi primească și să îi protejeze pe cei care caută o viață nouă. Mă rog și pentru evacuații interni, pentru ca să aibă asistența și protecția necesare. Fie ca tinerii afgani să primească instruire, bun esențial pentru dezvoltarea umană. Și fie ca toți afganii, fie în patrie, fie în tranzit, fie în țările de primire, să trăiască în mod demn, în pace și fraternitate cu vecinii lor.
Asigur rugăciunea mea pentru populațiile din Statele Unite ale Americii lovite în zilele trecute de un uragan puternic. Domnul să primească sufletele răposaților și să-i susțină pe cei care suferă datorită acestei calamități. În zilele următoare este anul nou ebraic, Rosh Hashanah. Și după aceea cele două sărbători, Yom Kippur și Sukkot. Adresez din inimă urarea mea tuturor fraților și surorilor de religie ebraică: anul nou să fie bogat în roade de pace și de bine pentru cei care umblă cu fidelitate în Legea Domnului.
Duminica viitoare voi merge la Budapesta pentru încheierea Congresului Euharistic Internațional. Pelerinajul meu va continua, după Liturghie, câteva zile în Slovacia și se va încheia miercurea viitoare cu marea celebrare populară a Fecioarei Îndurerate, patroană a acelei țări. Astfel vor fi zile marcate de adorație și de rugăciune în inima Europei. În timp ce salut cu afect pe cei care au pregătit această călătorie – și vă mulțumesc – și pe cei care mă așteaptă și pe care eu însumi doresc din inimă să îi întâlnesc, cer tuturor să mă însoțească prin rugăciune și încredințez vizitele pe care le voi face mijlocirii atâtor mărturisitori eroici ai credinței, care au mărturisit în acele locuri evanghelia printre ostilități și persecuții. Ei să ajute Europa să mărturisească și astăzi, nu atât în cuvinte, ci mai ales cu faptele, cu fapte de milostenie și de primire, vestea bună a Domnului care ne iubește și ne mântuiește. Mulțumesc!
Și acum adresez salutul meu vouă, dragi romani și pelerini! Îndeosebi, adresez urările mele Legiunii Mariei, care sărbătorește o sută de ani: Dumnezeu să vă binecuvânteze și Fecioara să vă păzească! Salut tinerii din Opera Bisericii, copiii din Faenza și cei din Castenedolo care au primit Mirul și Prima Împărtășanie, grupul din Arta Terme și credincioșii polonezi și lituanieni însoțiți de prietenii din Abruzzo. Astăzi este comemorarea Sfintei Tereza de Calcutta, pentru toți Maica Tereza. Aplauze! Adresez salutul meu tuturor Misionarelor Carității, angajate în toată lumea într-o slujire adesea eroică, mă gândesc în mod deosebit la surorile de la „Darul Mariei”, aici în Vatican. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
