Papa Francisc: Un creștinism fără Cruce este lumesc și devine steril

14.09.2021, Presov (Catholica) - Astăzi, atât în tradiția apuseană cât și răsăriteană, este sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Papa Francisc a marcat sărbătoarea la Prešov, celebrând Liturghia în ritul bizantin, nu înainte de a petrece un timp în venerarea Sfintei Cruci. Acoperișul de deasupra scenei a avut atârnate două icoane, cu Fecioara Maria și cu Isus Cristos, după modelul iconostaselor. În spatele scenei s-a aflat un crucifix cu trei brațe, din nou în stil bizantin. Printre celebranți – majoritatea aparținând Bisericii Greco-Catolice Slovace – s-a aflat și PS Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei de Oradea, precum și PS Vasile Bizău, Episcopul Eparhiei de Maramureș.

În predică, Sfântul Părinte a pornit de la cuvintele lui Paul despre Cruce, care este în ochii lumii „scandal” și „nebunie”. „Crucea era instrument de moarte, și totuși de acolo a venit viața. Era ceea ce nimeni nu voia să privească, și totuși ne-a revelat frumusețea iubirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta sfântul popor al lui Dumnezeu o venerează și liturgia o celebrează în sărbătoarea de astăzi”, a spus Papa în fața celor aprox. 30.000 de credincioși care au luat parte la celebrare. „În ochii lumii crucea este un faliment. Și riscăm și noi să ne oprim la această primă privire, superficială, să nu acceptăm logica crucii; să nu acceptăm ca Dumnezeu să ne mântuiască lăsând să se dezlănțuie asupra sa răul lumii. Să nu îl acceptăm, decât prin cuvinte, pe Dumnezeul slab și răstignit și să visăm un dumnezeu puternic și triumfător. Este o mare ispită. De câte ori aspirăm la un creștinism de învingători, la un creștinism triumfalist, care să aibă relevanță și importanță, care să primească glorie și onoare. Însă un creștinism fără Cruce este lumesc și devine steril.”

Pontiful a întrebat: „Cum putem învăța să vedem gloria în Cruce?” Și a răspuns: „Unii sfinți au învățat că Crucea este ca o carte pe care, pentru a o cunoaște, trebuie să o deschizi și să o citești. Nu este suficient a cumpăra o carte, a o răsfoi și a o pune frumos în casă. Același lucru este valabil pentru Cruce: este pictată sau sculptată în fiecare colț din bisericile noastre. Nu se pot număra crucifixele: la gât, în casă, în mașină, în buzunar. Dar nu folosește dacă nu ne oprim să îl privim pe Răstignit și nu ne deschidem inima, dacă nu ne lăsăm uimiți de rănile Sale deschise pentru noi, dacă inima nu crește de emoție și nu plângem în fața Dumnezeului rănit de iubire pentru noi. Dacă nu facem așa, Crucea rămâne o carte necitită, a cărui titlul și autor se cunosc bine, dar care nu are incidență în viață. Să nu reducem Crucea la un obiect de devoțiune, cu atât mai puțin la un simbol politic, la un semn de relevanță religioasă și socială.”

În partea finală a predicii, Sfântul Părinte a subliniat că din contemplarea Crucii trebuie să decurgă natural mărturia despre Isus. „Mă gândesc la martirii care au mărturisit în această națiune iubirea lui Cristos în timpuri foarte dificile, când totul sfătuia să se tacă, să se pună la adăpost, să nu mărturisească credința. Însă nu puteau, nu puteau să nu dea mărturie. Câte persoane generoase au pătimit și au murit aici în Slovacia din cauza numelui lui Isus!” Și a continuat: „Crucea cere o mărturie limpede. Deoarece Crucea nu vrea să fie un drapel de ridicat, ci izvorul curat al unui mod nou de a trăi. Care? Cel al Evangheliei, cel al Fericirilor. Martorul care are Crucea în inimă și nu numai la gât nu vede pe nimeni ca dușman, ci pe toți ca frați și surori pentru care Isus și-a dat viața. Martorul crucii nu amintește greșelile din trecut și nu se plânge de prezent. Martorul crucii nu folosește căile înșelării și ale puterii lumești: nu vrea să se impună pe sine însuși și pe ai săi, ci să își dea viața pentru alții.”

Papa a încheiat referindu-se la Fecioara Maria: „Cu Ioan, pe Calvar, era Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Nimeni ca ea nu a văzut deschisă cartea crucii și nu a mărturisit-o prin iubirea umilă. Prin mijlocirea ei, să cerem harul de a converti privirea inimii la Răstignit. Atunci credința noastră va putea înflori în plinătate, atunci se vor coace roadele mărturiei noastre.”