O Biserică ce trăiește din credință, speranță și caritate
30.11.2021, Roma (Catholica) - Mons. Salim Jean Sfei, Arhiepiscop de Cipru al maroniților, ne primește în sediul episcopiei, la Nicosia. Acoperit cu haina sa neagră ornată de doi nasturi roșii, având la gât o cruce pectorală de formă foarte simplă, exarhul, înainte de a intra în salon, ne însoțește într-o cameră mică împodobită cu icoane și fiind o capelă mică. „Imediat ce am ajuns aici, primul lucru am voit ca să fie un loc pentru Adorație euharistică permanentă”, relatează el cu un amestec de stingher și de mândrie, și ne invită să rămânem pentru o clipă în adorație. Mons. Sfeir a fost ales la 19 iunie și consacrat Episcop la 21 iulie: așadar, harul și angajarea unei vizite papale ajung la el numai la câteva luni după începerea slujirii sale. Este unicul Episcop rezident în insulă și este în mod vizibil îndrăgostit de ea.
Înainte de a i se adresa orice întrebare, exprimă spontan tot entuziasmul său în primirea Papei Francisc. „Papa vine în Cipru ca în casa sa. Unitatea credinței și comuniunea cu Roma ne amintesc că el este primul apostol, părintele Bisericii maronite, și venind aici nu va fi un străin: mai degrabă, este un părinte care se întoarce acasă.” Și continuă: „Din partea noastră, ne pregătim pentru această vizită colaborând între diferitele realități ecleziale: mai ales cu Patriarhul de Ierusalim, Preafericirea Sa Pierbattista Pizzaballa, cu custodele din Țara Sfântă, pr. Francesco Patton, și cu Nunțiatura Apostolică, în persoanele lui Adolfo Tito Yllana, Nunțiu Apostolic, și Georges Panamthundil, însărcinat cu afaceri rezident aici în Cipru”.
– Ce amintiri aveți despre vizita Papei Benedict în 2010?
– Papa Benedict a venit pentru a înmâna Episcopilor exortația apostolică post-sinodală despre Biserica din Orientul Mijlociu și cu acea ocazie mulți Episcopi din diferitele Biserici Orientale au venit în Cipru. Astfel am învățat cum trebuie primit Episcopul de Roma. Acum vine la noi Papa Francisc: el are mereu în fața ochilor săi pe Cristos sărac, care i se prezintă pe fața migrantului, a celui care este victimă a războiului, a celui care este rănit de viață din cauza păcatelor lumii; și exemplul Papei Francisc ne invită pe noi toți să facem la fel.
– Care sunt principalele caracteristici ale comunității creștine catolice din Cipru?
– Aș putea spune simplu că este o Biserică ce trăiește din credință, din speranță și din caritate concretă. Învățând de la icoane, creștinii locale știu că totul este transparență a lui Dumnezeu și încearcă să acționeze în consecință.
– Care sunt raporturile Bisericii maronite cu Biserica latină?
– Noi suntem cu toții o singură Biserică. Desigur, ritul este diferite. Dar nu suntem departe, împărtășim esențialul credinței, mai ales în misiune și în slujire. Operele de caritate ne fac să colaborăm sistematic și ne determină să construim legături de comuniune. Dar și în transmiterea credinței și în rugăciune practicile nu sunt foarte diferite. De exemplu, adorația euharistică este o practică constantă, care ne unește.
– Cum vedeți viitorul procesului de pace din insulă?
– Când în sfârșit Ciprul va fi reunit, va însemna că două mari civilizații – cea creștină și cea islamică – au reușit să conviețuiască și aceasta va fi o mare victorie pentru fiecare credincios și pentru întreaga omenire. Actuala situație de conflict este tristă: două popoare care cred în Dumnezeu, în unicul Dumnezeu, nu reușesc să trăiască împreună pașnic în aceeași insulă. Dar sunt convins că într-o zi vom ajunge la pace, care este un dar al lui Dumnezeu. Pentru a o obține, trebuie să ne angajăm pe drumul de sfințire personală. În istorie nu au lipsit războaiele, aici în Cipru, dar credința noastră reînnoiește totul și pacea va veni.
– Deci Dvs sunteți optimist?
– Da, și vă spun și de ce. Secretul nostru este Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Și musulmanii o venerează pe Sfânta Fecioară, acesta este un element real de comuniune nu numai între catolici și ortodocși. Această credință comună nu s-a pierdut niciodată în insulă și reprezintă o ocazie prețioasă de dialog și o ancoră de speranță. Va veni o zi în care vom vedea din nou unită această insulă a noastră foarte frumoasă, care este o icoană a Domnului.
– Cipru se află la jumătatea drumului între Ierusalim și Roma, între Orient și Occident: cum trăiți această situație de „răscruce a Mediteranei”?
– Eu sunt jumătate libanez și jumătate italian și locuiesc în Cipru. Ca Arhiepiscop am responsabilitatea Bisericii maronite, dar simt datoria de a colabora și a crea legături de comuniune între toate Bisericile, în unica Biserică a lui Dumnezeu. Aceasta nu este numai o „datorie a stării” ca păstor, ci face parte din drumul meu personal de credință. Pentru că nu suntem singuri! Ca Episcop de Cipru, jurisdicția mea aparține Bisericilor Orientale și de aceea particip la reuniunile periodice ale Adunării Ordinariilor Catolici din Țara Sfântă (AOCTS). Dar aparțin și sinodului Bisericii maronite din Liban și în afară de aceasta, întrucât Cipru este astăzi parte a Comunității Europene, sunt și membru al Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (CCEE). Această plurală apartenență nu mă sfâșie, ci, dimpotrivă, mă determină să fiu punte între Orient și Occident.
Zâmbetul luminos al Mons. Sfeir este contagios. După ce s-a terminat interviul ne mai oprim pe coridoarele Episcopiei pentru a vorbi despre multele dificultăți de organizare legate de vizita Sfântului Părinte. Climatul liniștit în care s-a desfășurat interviul cedează locul preocupărilor de natură diferită, dar seninătatea sa este neclintită și reușește să insufle curaj în toți colaboratorii săi. Cu siguranță Cipru va ști să îl primească pe Papa Francisc foarte bine, iar cuvântul său va ajunge la toți, întărind în credință pe credincioși și deschizându-i pe oamenii de bunăvoință la speranța unei lumi mai fraterne. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
