Papa Francisc: Între răsplata Tatălui și răsplata oamenilor
03.03.2022, Vatican (Catholica) - Pornind de la lectura liturgică, Papa Francisc a atras atenția asupra unui aspect poate mai puțin atins. De regulă, a afirmat el, accentul se pune pe angajarea credinciosului, dar mai puțin pe răsplată – însă textul biblic accentuează tocmai răsplata. Aceasta, a explicat în continuare, poate fi de la Tatăl sau de la oameni, veșnică sau trecătoare. „Cel care privește la răsplata lumii nu găsește niciodată pace și nici nu știe să promoveze pacea. Pentru că pierde din vedere pe Tatăl și pe frați”, a susținut Pontiful în după-masa zilei de miercuri, 2 martie 2022.
Tradiția este ca Papa să oficieze Sfânta Liturghie din Miercurea Cenușii în Bazilica Santa Sabina de pe Colina Aventină din Roma, după o scurtă procesiune de la biserica Sfântul Anselm din apropiere. Însă, din cauza pandemiei de coronavirus, Papa Francisc în 2021 a celebrat ziua în Vatican, pentru un grup mic de aproximativ 100 de persoane. În 2022, s-a anunțat că Sfântul Părinte va celebra din nou slujba din Miercurea Cenușii la Bazilica Santa Sabina. Dar săptămâna trecută Vaticanul a declarat că Papa Francisc se confruntă cu un fel de durere la genunchi și că are nevoie de odihnă. Durerea de genunchi a fost, de asemenea, invocată ca motiv pentru anularea în ultimul moment a participării sale la ultima zi a unei reuniuni a Episcopilor și primarilor din regiunea mediteraneeană, de la Florența, Italia, din 27 februarie. Miercuri, Litania Sfinților a fost cântată de Cardinali, Episcopi, preoți, călugări benedictini, frați dominicani și laici, de-a lungul procesiunii de la biserica Sfântul Anselm la Bazilica Santa Sabina. Biserica Sfântul Anselm de pe Colina Aventină este îngrijită de călugării benedictini, în timp ce Bazilica Santa Sabina, o bazilică ce datează din secolul I, este biserica mamă a ordinului dominican.
Predica Papei a fost citită de Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, care a astfel a spus: „Ritul cenușii, pe care o primim pe cap, vrea să ne sustragă de la fascinația de a pune răsplata la oameni înaintea răsplății la Tatăl. Acest semn auster, care ne face să reflectăm asupra caducității condiției noastre umane, este ca un medicament cu gust amar, dar eficace pentru a îngriji boala aparenței.” A mai spus de asemenea că „cenușa scoate în evidență nimicul care se ascunde în spatele căutării neliniștite a răsplăților lumești. Ne amintește că mondenitatea este ca praful, care este dus de un pic de vânt. Surori și frați, nu suntem în lume pentru a urmări vântul; inimii noastre îi este sete de veșnicie. Postul Mare este un timp dăruit nouă de Domnul pentru a trăi din nou, pentru a fi îngrijiți interior și pentru a merge spre Paște, spre ceea ce nu trece, spre răsplata la Tatăl. Este un drum de vindecare. Nu pentru a schimba totul de astăzi pe mâine, ci pentru a trăi fiecare zi cu un spirit nou, cu un stil diferit.”
Predica Papei a continuat vorbind despre rugăciune ca „secretul care face să înflorească viața în exterior”, „un dialog cald de afect și de încredere, care mângâie și deschide inima”. A subliniat că „dacă rugăciunea este adevărată, nu poate decât să se traducă în caritate. Și caritatea ne eliberează de sclavia cea mai rea, aceea de noi înșine. Caritatea din Postul Mare, purificată de cenușă, ne duce la esențial, la bucuria intimă care există în a dărui. Pomana, făcută departe de reflectoare, dă pace și speranță inimii. Ne dezvăluie frumusețea de a da care devine un a primi și astfel permite să se descopere un secret prețios: a dărui face inimă să se bucure mai mult decât a primi.” Cât despre post, a afirmat: „el nu este o dietă, dimpotrivă ne eliberează de autoreferențialitatea căutării obsesive a bunăstării fizice, pentru a ne ajuta să ținem în formă nu corpul, ci spiritul. Postul ne face să dăm din nou lucrurilor valoarea justă. În mod concret, ne amintește că viața nu trebuie supusă scenei trecătoare din această lume.”
Ultimele cuvinte ale predicii au fost de fapt o rugăciune: „O, Doamne, Tu care vezi în ascuns și ne răsplătești dincolo de orice așteptare a noastră, ascultă rugăciunea celor care se încred în tine, mai ales a celor mai umili, a celor mai încercați, a celor care suferă și fug sub zgomotul asurzitor al armelor! Repune în inimi pacea, dăruiește din nou zilelor noastre pacea ta! Și așa să fie.”
