Papa Francisc: Refrenul umanității care l-a răstignit pe Domnul
10.04.2022, Vatican (Catholica) - „Salvează-te pe tine însuți: este refrenul umanității care l-a răstignit pe Domnul”, a spus Papa Francisc astăzi, predicând în Duminica Floriilor. A subliniat că în trei rânduri conducătorii, soldații și unul dintre răufăcători au afirmat aceasta. Tot de trei ori vorbește și Isus. „Dar în nici un caz nu revendică ceva pentru sine; dimpotrivă, nici măcar nu se apără sau justifică pe sine însuși. Îl roagă pe Tatăl și oferă milostivire tâlharului bun. Îndeosebi o expresie a sa marchează diferența față de acel salvează-te pe tine însuți: «Tată, iartă-i!».”
Sfântul Părinte a atras atenția când a spus Isus aceste cuvinte: în timp răstignirii. „Acolo, în cea mai acută durere fizică a pătimirii, Cristos cere iertare pentru cel care îl străpunge. În acele momente în care nouă ne-ar veni să dăm glas întregii mânii și suferințe. În schimb Isus spune: Tată, iartă-i!” După doi ani în care celebrările liturgice au fost afectate de Covid-19, Pontiful a putut celebra din nou în Piața San Pietro. Conform jandarmeriei Vaticanului, au fost prezente circa 65.000 de persoane. Liturghia a început cu o amplă procesiune cu diaconi, preoți, Episcopi, Cardinali și laici, purtând ramuri de palmieri în procesiune.
Participanții la Liturghie, fizic sau online, au fost invitați să e gândească la un moment când am fost răniți, ofensați, dezamăgiți. Adesea stăm cu mintea îndelung asupra unor astfel de momente. „Astăzi Isus ne învață să nu rămânem acolo, ci să reacționăm. Să rupem cercul vicios al răului și al regretului. Să reacționăm la cuiele vieții cu iubirea, la loviturile urii cu mângâierea iertării. […] Domnul ne cere să răspundem nu așa cum ne vine sau așa cum fac toți, ci așa cum face el cu noi. Ne cere să rupem lanțul lui «te iubesc dacă mă iubești; îți sunt prieten dacă ești prietenul meu; te ajut dacă tu mă ajuți». Nu, compasiune și milostivire pentru toți, pentru că Dumnezeu vede în fiecare un fiu.”
Continuând reflecția pe marginea cuvintelor lui Isus, „Tată, iartă-i pentru că nu știu ce fac!”, Pontiful a observat că ea conține motivul, ceea ce pare paradoxal, căci călăii au premeditat uciderea Lui. „Iată cum se comportă Isus cu noi: devine avocatul nostru. Nu se pune împotriva noastră, ci pentru noi împotriva păcatului nostru.” A pomenit apoi „nebunia războiului”, prin care „este răstignit din nou Cristos. Da, Cristos este încă o dată pironit pe cruce în mamele care plâng moartea nedreaptă a soților și a fiilor. Este răstignit în refugiații care fug de bombe cu copiii în brațe. Este răstignit în bătrânii lăsați singuri să moară, în tinerii privați de viitor, în soldații trimiși să ucidă pe frații lor. Cristos este răstignit acolo, astăzi.”
Sfântul Părinte și-a încheiat predica din 10 aprilie spunând: „Fraților, surorilor, în această săptămână să primim certitudinea că Dumnezeu poate să ierte orice păcat. Dumnezeu îi iartă pe toți, poate să ierte orice distanță, să schimbe orice plâns în dans; certitudinea că împreună cu Cristos există mereu loc pentru fiecare; că împreună cu Isus nu se termină niciodată, niciodată nu este prea târziu. Cu Dumnezeu putem mereu să trăim din nou. Curaj, să mergem spre Paște cu iertarea Sa. Deoarece Cristos mijlocește încontinuu la Tatăl pentru noi și, privind lumea noastră violentă, lumea noastră rănită, nu încetează să repete – și noi facem aceasta acum cu inima noastră, în tăcere – să repete: Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac.”
