Joia Mare – bogăția de har izvorâtă din pătimirea lui Cristos
22.04.2022, Cluj (Catholica) - În după-amiaza de 21 aprilie 2022 – Joia Mare, Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca a devenit pentru câteva ore Ierusalimul, Golgota pe care s-a înălțat, înspre Cerul Tatălui, Crucea lui Isus răstignit. Sfintele Evanghelii ale Patimilor Mântuitorului au fost citite de către Episcopul de Cluj-Gherla, de 9 preoți și un diacon, în prezența credincioșilor reculeși, transpuși prin puterea cuvintelor rostite ale Scripturii, în alternanță cu timpi de rugăciune și cântări, înălțate la Domnul din cele două strane ale Catedralei de către studenții teologi seminariști. Preasfinția Sa Claudiu a deschis și a încheiat șirul Evangheliilor lecturate, șir întrerupt, dar de fapt completat, doar de momentul procesiunii Crucii: aducerea Sfintei Cruci din altar și așezarea ei în biserică, procesiune care începe, în mod simbolic, de la Pretoriu și se termină la Sfântul Mormânt.
După ce a dat glas ultimei lecturi și lumânarea care corespundea Evangheliei citite a fost stinsă în sfeșnicul cu 12 lumânări așezat la această celebrare în fața sfântului altar, Ierarhul a adresat un cuvânt credincioșilor, exprimându-și bucuria pentru seara de comuniune la lumina cuvintelor Scripturii, în meditarea la opera mântuitoare a Domnului Isus Cristos, „fiindcă toți suntem într-un fel sau altul în paginile pe care le-am ascultat”. A reamintit că această zi, „Joia Mare, ziua în care a fost instituită Sfânta Euharistie, este ziua dedicată preoților”, pe care i-a încredințat credincioșilor în rugăciune, „ca pe cei mai apropiați, cei mai prețioși colaboratori ai mei”. A continuat: „Și, împreună cu ei, mă încredințez și eu rugăciunilor voastre, fiindcă doar împreună, cu toții, suntem Biserica lui Cristos, toți împreună suntem familia lui Dumnezeu”.
Ascultând, „atât cât au putut mințile noastre să cuprindă”, despre „felul în care Dumnezeu a mântuit lumea”, s-a putut observa că „paginile pe care le-am ascultat sunt pline de suferință, trădare, biciuire, palme, de răstignire și moarte, deci de violență. Dar dacă știm să citim cu adevărat și să privim la ceea ce Sfintele Scripturi au pus în fața ochilor noștri în mod spiritual, vedem că dincolo de această suferință este de fapt iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de noi. Ceea ce am auzit este o «scrisoare de dragoste» a lui Dumnezeu pentru noi. Fiindcă Dumnezeu ne spune cât de mult ne-a iubit, îndurând tot ceea ce am ascultat.” Preasfințitul Claudiu a îndemnat: „Să încercăm să înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu. Isus, în momentele Sale de suferință, de agonie, de moarte, se gândea și la noi, fiindcă și pentru noi a murit pe Cruce. Dacă păcatele oamenilor nu ar fi existat, Crucea nu ar fi existat. Și noi, ca oameni, eram prezenți în momentul răstignirii, în momentul scuipărilor, în momentul biciuirilor, în momentul trădării. Privim la Petru și, probabil, suntem tentați să judecăm. Petru îi promite lui Isus cu jurământ: «Chiar dacă toți te vor părăsi, se vor lepăda de Tine, eu nu mă voi lepăda, viața mi-o voi da pentru Tine». Și, tot cu jurământ, în fața unei slujnice, Petru se leapădă de Cristos”.
Amintind cuvinte rostite cu ani în urmă de PS Vasile Hossu, Episcopul de Oradea, Preasfințitul Claudiu a arătat care sunt „ispitele lui Petru” pe care trebuie să le evite Biserica, familia lui Dumnezeu: „În primul rând, momentul în care Petru scoate sabia: este ispita de a încerca să răzbim în această lume prin puterea lumii, cu mijloacele lumii și, de aceea, Isus îi spune: «Petre, bagă sabia ta în teacă». Isus propune o altfel de luptă împotriva lumii, o luptă spirituală, o luptă în credință, așa cum au făcut-o Episcopii noștri martiri. Cea de-a doua ispită este aceea a trădării în fața încercărilor: să ne lepădăm, ca Petru, să mărturisim că nu suntem ai lui Cristos. Această ispită a fost biruită de Episcopii noștri martiri. Și atunci ne dăm seama cât de bogați suntem: suntem bogați de iubirea lui Dumnezeu, suntem bogați de iubirea Maicii Sfinte, suntem bogați de atâta moștenire spirituală dăruită de Episcopii noștri martiri, de atâția preoți și familiile lor, de călugări și călugărițe care au mărturisit și au învins lumea”.
Preasfințitul a îndemnat: „Să lăsăm să răzbată din noi această lumină pe care o avem. Să fim și noi atenți la lumina Sfintei Scripturi, să mergem pe urmele lui Isus, să ne dăm seama că suntem slabi, păcătoși, că în fiecare clipă putem să-l trădăm pe Isus la fel ca Petru, la fel ca Iuda, dar să știm că Inima milostivă, iubitoare, a lui Isus ne așteaptă întotdeauna. Petru beneficiază de această îndurare fiindcă întâlnește privirea milostivă a lui Isus. Și Iuda ar fi beneficiat dacă s-ar fi întors împreună cu Petru. Să știm și noi să ne întoarcem întotdeauna la Isus. Fiindcă vom fi în situația lui Petru, suntem în situația lui Petru ori de câte ori păcătuim. Ori de câte ori ne îndepărtăm de Dumnezeu, ori de câte ori ne întoarcem privirea de la Dumnezeu, ori de câte ori ne căutăm pe noi înșine, în loc să-l căutăm pe Dumnezeu, ca Petru, să căutăm privirea îndurătoare a lui Isus. În ea vom găsi cheia iertării noastre. Și ori de câte ori ne întoarcem la Isus, tot de atâtea ori vom fi iertați. Dacă îl trădăm pe Isus, să-i spunem, ca Petru: «Doamne, Tu știi că te iubesc», și Isus ne va primi din nou în Inima Sa îndurătoare.”
„Să-i cerem Maicii Sfinte ca, precum l-a însoțit pe Isus pe Calea Crucii, să ne însoțească și pe noi. Maica Sfântă, privind la noi, vede alți fii ai săi. Am primit-o pe Cruce, să o păstrăm în inima noastră”. Preasfinția Sa Claudiu a încheiat cu îndemnul ca, pe drumul celebrărilor Săptămânii Mari, fiecare credincios să primească în suflet bogăția de har a acestui timp: „În această Săptămână medităm la mântuirea noastră, la iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Să facem un tezaur din ceea ce auzim, trăim, în aceste zile sfinte!”
