Explozii în Transnistria. Interviu cu PS Anton Coșa
27.04.2022, Chișinău (Catholica) - Pe neașteptate, luni 25 aprilie 2022, după-amiază, cerul deasupra Chișinăului s-a întunecat și nori încărcați cu ploaie au acoperit amenințător orașul. Aproape ca un semn al tensiunii înalte care se respiră aici la granițele între Moldova și Ucraina. Ceea ce nu trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Diferite explozii au fost auzite luni la Tiraspol, capitala Transnistriei, aproape de edificiul Ministerului Siguranței. Suntem în regiunea separatistă filorusă a Moldovei la granița cu Ucraina, la 30 de kilometri de Chișinău. Exploziile au avut loc la două zile de la atacul cu rachete la Odessa și într-un moment în care războiul lansat de ruși pare să fi intrat în fața a doua: expansiunea spre sudul Ucrainei, ajungând în Transnistria. O mică enclavă separatistă, nerecunoscut de niciuna dintre țările din ONU (nici de Moscova) născută dintr-o insurecție armată petrecută după căderea Uniunii Sovietice în anul 1992. La Chișinău, Agenția SIR a vorbit despre asta cu Mons. Anton Coșa, al cărui teritoriu cuprinde și Transnistria cu șase parohii.
– Să pornim de la atacul cu rachete asupra Odessei. Vă îngrijorează. Nu vă temeți că este semnalul că războiul se apropie de Moldova?
– Da, ne îngrijorează. Încă nu începuse acest război și deja se vorbea despre această strategie. Îmi amintesc deja în timpul jocurilor olimpice de la Pekin. Apoi văzând rezistența foarte puternică a poporului ucrainean, ne-am spus că probabil rușii nu vor avea posibilitatea de a ajunge aici la noi. Însă și dacă ar ajunge, nu s-ar replica aceeași situație din Ucraina pentru că moldovenii nu ar lupta. Nu ar opune rezistență. Mai degrabă ar fi ca o altă Crimeea.
– De ce?
– Pentru că jumătate din populația moldavă este pro-rusă. Era astfel înainte de acest conflict. Este astfel și astăzi. Este un fenomen dificil de înțeles și de gestionat. Jumătate este cu Rusia. Cealaltă jumătate cu ucrainenii. Țara noastră este mică și destul de slabă și ne-am divizat. Pentru aceasta astăzi nu îmi este frică de un război sau de luptele care pot să vină de afară. Îmi este frică mai degrabă că această criză poate genera aici situații de confruntare între pro-ruși și pro-ucraineni.
– Vă este frică de un război civil?
– Nu atât de un război civil cât mai degrabă de tensiuni și ciocniri între diferitele grupuri.
– Cine sunt pro-rușii?
– Mulți oameni aici în Moldova vorbesc limba rusă. Mulți chiar s-au născut în Rusia și au venit aici în trecut pentru motive de muncă, așa cum se făcea între diferitele Republici Sovietice. Apoi sunt atâția care au lucrat în Rusia și care astăzi primesc pensie din Rusia și probabil și alte ajutoare. Este clar deci că legăturile sunt încă foarte strânse. Fenomenul este foarte complex. Apoi sunt grupuri organizate și de partid care promovează această ideologie de întoarcere la unirea totală cu Rusia așa cum am avut-o în timpul Uniunii Sovietice. Și sunt persoane care văd viitorul lor în Rusia, convinși că numai așa putem supraviețui ca țară. În afară de asta asupra deciziilor apasă preocupările datorită lipsei de gaz și petrol urmată de creșterea prețurilor și dependența Moldovei de Rusia. O interdependență care a fost gândită și proiectată pentru toate țările din zona sovietică. Apoi există Transnistria unde marea majoritate a populației privește la Rusia și unde avem 6 parohii.
– Vin știri despre mișcări ale armatelor rusești în Transnistria. Vă îngrijorează această prezență militară la puțini kilometri de aici?
– Nu este un lucru nou. Noi am avut mereu prezența de militari din armata rusă. Știm că sunt acolo.
– Dar se vorbește despre o creștere a prezenței militare.
– Totul era deja aici. Politicienii noștri, încă din anii ’90, au cerut mereu rușilor ca aceste arsenale să fie distruse cu angajamentul de a părăsi și țara. Asta nu s-a întâmplat, dar până astăzi am trăit în pace. Nu am avut mari îngrijorări. În această fază așa de delicată trebuie evitată orice provocare.
– Așadar, ce cale trebuie parcursă?
– Cea a negocierii. Era calea care se parcurgea acum câteva săptămâni cu întâlnirile delegațiilor ruse și ucrainene în Bielorusia și în Turcia. Cred că negocierile sunt importante, dar cred că trebuie susținute cu prezența la masa colocviilor și a altor state care să fie mediatori. Pentru că negocierile între doi nu duc la nimic. Aceasta este provocarea cea mai mare. Negocierile ar trebui să repornească, altminteri acest conflict se prelungește la infinit și va distruge tot. Nimeni nu se va salva. Nimeni nu va rămâne pe pământul ucrainean. Toți vor pleca și vor fugi. Și acolo va fi un câmp de bătălie. Nu se va termina. Toți vom plăti acest război care are deja un cost foarte ridicat.
– După Ucraina și Georgia, și Moldova a prezentat chestionarul pentru a cere adeziunea la Uniunea Europeană. Dumneavoastră cum citiți această dorință a poporului de face parte din UE?
– Mai mult decât de o dorință a poporului cred că a fost mai degrabă o invitație de a face un pas înainte ca urmare a ceea ce fac georgienii și ucrainenii. Trebuie ținut cont de faptul că tot guvernul, președintele actual și majoritatea parlamentară sunt filo europeni. Dar și în majoritate nu toți sunt convinși că acesta este momentul potrivit pentru a face acest pas. Atenție să nu se scarpine prea mult ursul pentru că dacă este deranjat, ar putea reacționa. Este nevoie de prudență.
– Ce vă îngrijorează mai mult în acest moment?
– Mă tem de o continuare a acestui război armat cu rușii care declară că au învins și cu morții pe care în schimb vor continua să-i facă pe teren în fiecare zi. Mă tem și de provocările care pot porni dinăuntrul țării noastre și care riscă să le dea rușilor un pretext în plus pentru a interveni.
– Așadar, o Transnistrie ca Donbass?
– Nu în aceeași manieră. Spun să fim atenți la provocări pentru că ne pot face rău. Ce mă aștept? Cred că noi ca țară am crescut și sper că putem pune pe teren toate acele forțe pozitive pe care am descoperit că le avem, pentru ca țara să poată rămâne fidelă unei vocații a ei: să fie o țară creștină care dorește să învețe de la Uniunea Europeană tot ceea ce este bun, făcând abstracție de apartenența sau nu a sa la UE și să continue în același timp să aibă noi raporturi cu rușii și ucrainenii așa încât să construiască nu numai pacea, dar cu pacea să ajungă la acea bunăstare pe care populația și țara moldavă o așteaptă. (material al agenția SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
