Papa Francisc: Războiul de 100 de zile din Ucraina este o negare a visului lui Dumnezeu
05.06.2022, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a condamnat din nou duminică, 5 iunie 2022, războiul din Ucraina, în contextul în care invazia Rusiei în această țară se desfășoară deja de peste 100 de zile. „La Rusalii, visul lui Dumnezeu cu privire la omenire devine realitate; la cincizeci de zile după Paște, popoare care vorbesc limbi diferite se întâlnesc și se înțeleg”, a spus Pontiful în vârstă de 84 de ani. „Dar acum, la 100 de zile de la începutul agresiunii armate împotriva Ucrainei, asupra omenirii s-a coborât din nou coșmarul războiului, care este negarea visului lui Dumnezeu”. Sfântul Părinte le-a spus aceste cuvinte celor adunați în Piața San Pietro din Roma, după Regina Coeli, rugăciunea mariană care se recită în perioada pascală. Mii de credincioși s-au adunat pentru sărbătoarea Rusaliilor, cu steaguri și bannere colorate, pentru a se ruga împreună cu Pontiful într-o zi caldă, ca de vară. Vă oferim alocuțiunea papală integrală, de dinainte și de după rugăciune, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua, duminică frumoasă!
Și astăzi vă urez și sărbătoare frumoasă, pentru că astăzi se celebrează solemnitatea Rusaliilor. Se celebrează revărsarea Duhului Sfânt asupra apostolilor, care s-a petrecut la cincizeci de zile după Paște. Isus promisese aceasta de mai multe ori. În liturgia de astăzi, Evanghelia prezintă una dintre aceste promisiuni, când Isus le-a spus discipolilor: „Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus Eu” (Ioan 14,26). Iată ce face Duhul: învață și amintește ceea ce a spus Cristos. Să reflectăm asupra acestor două acțiuni, a învăța și a aminti, pentru că așa face El să intre în inimile noastre Evanghelia lui Isus.
Înainte de toate, Duhul Sfânt învață. În acest mod ne ajută să depășim un obstacol care se prezintă în experiența de credință: cel al distanței. El ne ajută să depășim obstacolul distanței în experiența de credință. De fapt, poate să apară dubiul că între Evanghelie și viața de toate zilele există multă distanță: Isus a trăit în urmă cu două mii de ani, erau alte timpuri, alte situații, așadar Evanghelia pare depășită, pare nepotrivit să vorbească prezentului nostru cu exigențele sale și problemele sale. Vine și la noi această întrebare: ce poate spune Evanghelia în epoca internetului, în epoca globalizării? Cum poate avea incidență cuvântul ei?
Putem spune că Duhul Sfânt este specialist în a scurta distanțele, El știe să scurteze distanțele; ne învață să le depășim. El este cel care leagă învățătura lui Isus cu fiecare timp și cu fiecare persoană. Cu El, cuvintele lui Cristos nu sunt o amintire, nu: cuvintele lui Cristos, prin forța Duhului Sfânt, devin vii, astăzi! Duhul le face vii pentru noi: prin Sfânta Scriptură ne vorbește și ne orientează în prezent. Duhul Sfânt nu se teme de scurgerea secolelor; dimpotrivă, îi face atenți pe credincioși la problemele și la evenimentele din timpul lor. De fapt, Duhul Sfânt, atunci când învață, actualizează: menține credința mereu tânără. Noi riscăm să facem din credință o piesă de muzeu: există riscul! În schimb El o pune în pas cu timpurile, mereu la zi, credința la zi: aceasta este lucrarea Sa. Pentru că Duhul Sfânt nu se leagă cu epoci sau mode care trec, ci aduce în prezent actualitatea lui Isus, înviat și viu.
Și în ce mod face aceasta Duhul? Făcându-ne să ne amintim. Iată al doilea verb, a aminti [ri-cordare, în it.]. Ce înseamnă a aminti? A aminti [ri-cordare] înseamnă a readuce la inimă, „ri-cordare”: Duhul readuce Evanghelia în inima noastră. Se întâmplă ca și pentru apostoli: l-au ascultat pe Isus de atâtea ori, și totuși l-au înțeles puțin. Nouă ni se întâmplă același lucru. Dar începând de la Rusalii, cu Duhul Sfânt, își amintesc [ri-cordano] și înțeleg. Primesc cuvintele Sale ca adresate direct lor și trec de la o cunoaștere exterioară, o cunoaștere de amintire, la un raport viu, la un raport convins, bucuros cu Domnul. Duhul Sfânt este cel care face aceasta, ne face să trecem de la acel „am auzit spunându-se” la cunoașterea personală a lui Isus, care intră în inimă. Astfel Duhul ne schimbă viața: face în așa fel încât gândurile lui Isus să devină gândurile noastre. Și aceasta o face amintindu-ne [ri-cordandoci] cuvintele Sale, aducând la inimă, astăzi, cuvintele lui Isus.
Fraților și surorilor, fără Duhul care ni-l amintește pe Isus, credința devine uitucă. De atâtea ori credința devine o amintire fără comemorare: în schimb comemorarea este vie și comemorarea vie o aduce Duhul. Și noi – să încercăm să ne întrebăm – suntem creștini uituci? Poate este suficientă o opoziție, o trudă, o criză pentru a uita iubirea lui Isus și a cădea în îndoială și în frica noastră? Vai! Să fim atenți să nu devenim creștini uituci. Remediul este invocarea Duhului Sfânt. Să facem aceasta des, în special în momentele importante, înainte de deciziile dificile și în situații care nu sunt ușoare. Să luăm în mână Evanghelia și să îl invocăm pe Duhul. Putem spune așa: „Vino, Duhule Sfânt, amintește-mi-l pe Isus, luminează inima mea”. Este o rugăciune frumoasă aceasta: „Vino, Duhule Sfânt, amintește-mi-l pe Isus, luminează inima mea”. O spunem împreună? „Vino, Duhule Sfânt, amintește-mi-l pe Isus, luminează inima mea”. După aceea, să deschidem Evanghelia și să citim un mic text, lent. Și Duhul îl va face să vorbească vieții noastre. Fecioara Maria, plină de Duh Sfânt, să aprindă în noi dorința de a-l ruga și de a primi Cuvântul lui Dumnezeu.
După Regina Caeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
La Rusalii, visul lui Dumnezeu cu privire la omenire devine realitate; la cincizeci de zile după Paște, popoare care vorbesc limbi diferite se întâlnesc și se înțeleg. Dar acum, la o sută de zile de la începutul agresiunii armate împotriva Ucrainei, asupra omenirii s-a coborât din nou coșmarul războiului, care este negarea visului lui Dumnezeu: popoare care se ciocnesc, popoare care se ucid, oameni care, în loc să se apropie între ei, sunt îndepărtați din propriile case. Și în timp ce furia distrugerii și a morții se îndârjește și contrapozițiile se răspândesc, alimentând o escaladare tot mai periculoasă pentru toți, reînnoiesc apelul meu către responsabilii națiunilor: nu duceți omenirea la ruină, vă rog! Nu duceți omenirea la ruină, vă rog! Să se pună în aplicare adevărate negocieri, tratative concrete pentru o încetare a focului și pentru o soluție sustenabilă. Să se asculte strigătul disperat al oamenilor care suferă – vedem aceasta în fiecare zi în media – să se respecte viața umană și să se oprească distrugerea macabră de orașe și sate în estul Ucrainei. Vă rog, să continuăm să ne rugăm și să ne angajăm pentru pace, neîncetat.
Ieri, la Beirut, au fost beatificați doi frați minori capucini, Leonard Melki și Toma Gheorghe Saleh, preoți și martiri, uciși din ură față de credință în Turcia în 1915, respectiv în 1917. Acești doi misionari libanezi, într-un context ostil, au dat dovadă de încredere neabătută în Dumnezeu și de abnegație față de aproapele. Exemplul lor să întărească mărturia noastră creștină. Erau tineri, nu aveau 35 de ani. Aplauze pentru noii fericiți! Am aflat cu satisfacție că încetarea ostilităților în Yemen a fost reînnoită pentru alte două luni. Mulțumire fie lui Dumnezeu și vouă! Doresc ca acest semn de speranță să poată fi un alt pas pentru a pune cuvântul sfârșit la acel conflict sângeros, care a generat una dintre cele mai rele crize umanitare din zilele noastre. Vă rog, să nu uităm să ne gândim la copiii din Yemen: foame, distrugere, lipsă de educație, lipsă de toate. Să ne gândim la copii!
Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victimele alunecărilor de teren cauzate de ploile torențiale petrecute în regiunea metropolitană Recife, în Brazilia. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini! Salut Asociația „Avvocatura in missione”; pe membrii din Mișcarea Internațională Reconciliere și din Mișcarea Nonviolentă; grupul de scoutiști francezi „Saint Louis”, Societatea „Sfântul Vincențiu de Paoli” și fraternitatea Evangelii gaudium. Salut credincioșii din Piacenza d’Adige, corul din Castelfidardo, tinerii din Pollone și cei din Cassina de’ Pecchi – îmi amintesc când am vizitat aceste locuri în urmă cu mulți ani -, pelerinii care provin de la Sanctuarele Antoniane din Camposampiero și cicliștii din Sarcedo și salut și tinerii Neprihănitei.
Exprim apropierea mea față de pescari, să ne gândim la pescari care, din cauza creșterii prețului carburantului, riscă să trebuiască să înceteze activitatea lor; și o extind la toate categoriile de muncitori grav afectați de consecințele conflictului din Ucraina. Eu mă rog pentru voi, voi rugați-vă pentru mine. Urez tuturor o duminică frumoasă. Poftă bună și la revedere!
