Papa Francisc: Dumnezeu ne poate vorbi prin lucrurile neașteptate
07.09.2022, Vatican (Catholica) - Dumnezeu ne poate vorbi în momentele neașteptate din viețile noastre dacă învățăm să ascultăm bine ceea ce ne spune El în inimile noastre, a spus Papa Francisc miercuri, 7 septembrie 2022. “Vă dau un sfat, fiți atenți la lucrurile neașteptate”, a spus Pontiful în cadrul audienței sale generale săptămânale. „Acolo îți vorbește viața, îți vorbește Domnul sau îți vorbește diavolul? Cineva. Dar există ceva ce trebuie să discern, cum reacționez eu în fața lucrurilor neașteptate”. Audiența generală a Papei Francisc s-a desfășurat din nou în Piața San Pietro, după ce s-a ținut în Aula Paul al VI-lea pe durata lunii august, pentru a evita căldura mare a verii.
Sfântul Părinte a început și încheiat întâlnirea plimbându-se cu papamobilul prin piață. Audiența a marcat a doua sa săptămână de cateheze pe tema discernământului. Ca parte a discernământului, Papa i-a încurajat pe credincioși să reflecteze la reacțiile lor chiar și la circumstanțele mici, neașteptate, cum ar fi vizita surpriză a soacrei. “Eram atât de liniștit acasă și ‚bum, bum’, vine soacra, și tu cum reacționezi cu soacra? Este iubire sau este altceva înăuntru? Și faci discernământul. Eu lucram în birou și vine un coleg să îmi spună că are nevoie de bani, și tu cum ai reacționat? Să vedem ce se întâmplă când trăim lucruri pe care nu le așteptăm și acolo învățăm să cunoaștem inima noastră cum se mișcă.”
Papa Francisc a spus că a ști cum să îți asculți inima este o parte importantă a discernământului în a face o judecată sau a lua o decizie cu privire la ceva. “Noi ascultăm televizorul, radioul, telefonul celular, suntem maeștri ai ascultării, dar te întreb: tu știi să asculți inima ta? Te oprești pentru a spune: ‚Dar inima mea cum se simte? Este satisfăcută, este tristă, caută ceva?’ Pentru a lua decizii frumoase trebuie ascultată propria inimă”. Pentru a ilustra acest punct, Papa a amintit istoria convertirii Sf. Ignațiu de Loyola, un soldat îndrăgostit de povești cu cavaleri și fapte de vitejie care a fost forțat să se reflecteze la fericirea lui după ce a fost grav rănit în bătălie. Plictisit pe când era în convalescență, Ignațiu a citit povestiri despre sfinți și viața lui Isus, atunci când nu avea la dispoziție alte cărți.
Pontiful a citat din autobiografia lui Ignațiu, în care viitorul sfânt a scris despre el însuși, relatând la persoana a III-a: „Gândindu-se la lucrurile din lume – și la lucrurile cavalerești, se înțelege – simțea multă plăcere, dar atunci când, de oboseală, le părăsea, se simțea gol și dezamăgit. În schimb, a merge la Ierusalim cu picioarele goale, a nu se hrăni decât cu ierburi, a practica toate austeritățile pe care le văzuse obișnuite la sfinți, erau gânduri care nu numai îl consolau în timp ce se oprea asupra lor, ci și după ce le părăsea îl lăsau satisfăcut și plin de bucurie”. „În această experiență putem observa mai ales două aspecte”, a spus Papa. „Primul este timpul: adică gândurile lumii la început sunt atrăgătoare, dar apoi pierd smalțul și ne lasă goi, nemulțumiți… Dimpotrivă, gândurile lui Dumnezeu trezesc mai întâi o anumită rezistență – ‚Acest lucru plictisitor al sfinților nu-l voi citi’, dar când sunt primite aduc o pace necunoscută, care durează mult timp.”
Sfântul Părinte a subliniat că “discernământul nu este un soi de oracol, sau de fatalism, sau un lucru de laborator, cum ar fi a trage la sorți din două posibilități. Marile întrebări apar atunci când în viață am parcurs deja o bucată de drum și la acel parcurs trebuie să ne întoarcem pentru a înțelege ce anume căutăm”. Uneori rămânem fixați pe o idee și „apoi rămânem dezamăgiți. În schimb facem o operă de caritate, facem un lucru bun și simțim ceva fericire, ne vine un gând bun și ne vine fericirea, bucuria, este o experiență completă a noastră. El, Ignațiu, trăiește prima experiență cu Dumnezeu ascultând propria inimă care îi arată o răsturnare curioasă. Aceasta trebuie să învățăm: să ascultăm propria inimă; pentru a cunoaște ce se întâmplă, ce decizie să luăm, pentru a face o judecată cu privire la o situație, trebuie să ne ascultăm propria inimă.”
Papa a împărtășit din înțelepciunea Sf. Ignațiu: să citim viețile sfinților, pentru că ele „arată în mod narativ și comprehensibil stilul lui Dumnezeu în viața persoanelor care nu sunt foarte diferite de noi, pentru că sfinții erau din carne și oase ca noi. Acțiunile lor vorbesc acțiunilor noastre și ne ajută să înțelegem semnificația lor.” Uneori, a adăugat el, “există un aparent caracter aleatoriu în evenimentele vieții: totul pare să se nască dintr-un incident banal – nu erau cărți cu cavaleri, ci numai vieți de sfinți. Însă un incident care cuprinde o posibilă cotitură”. „Discernământul este ajutorul pentru a recunoaște semnalele cu care Domnul se lasă întâlnit în situațiile neprevăzute, chiar neplăcute, așa cum a fost pentru Ignațiu rana la picior. Din ele se poate naște o întâlnire care schimbă viața, pentru totdeauna, ca în cazul lui Ignațiu. Se poate naște un lucru care te face mai bun pe cale sau mai rău, nu știu… Domnul să ne ajute să auzim inima noastră și să vedem când El este cel care acționează și când nu”.
La finalul audienței generale, ținând cont de sărbătoarea de a doua zi, a nașterii Maicii Domnului, Papa și-a exprimat apropierea față de toate mamele, „în mod special de mamele care au copii suferinzi: copii bolnavi, copii marginalizați, copii încarcerați. O rugăciune deosebită pentru mamele tinerilor deținuți: pentru ca să nu dispară speranța. Din păcate în închisori sunt multe persoanele care își iau viața, uneori și tineri. Iubirea unei mame poate feri de acest pericol. Sfânta Fecioară Maria să consoleze toate mamele chinuite din cauza suferinței copiilor.”
