Papa Francisc către preoții din Congo: Aduceți-i pe oameni la Isus
02.02.2023, Kinshasa (Catholica) - Cu ocazia Zilei Mondiale a Vieții Consacrate, Papa Francisc le-a mulțumit celor peste 18.000 de preoți și persoane consacrate din Republica Democratică Congo pentru că îi slujesc pe ceilalți în condițiile „dificile și adesea periculoase” din această țară. Vorbind în Catedrala Fecioarei Maria de Congo, din Kinshasa, pe 2 februarie, Sfântul Părinte i-a încurajat pe cei prezenți să continue să conducă poporul congolez la Isus, care „vindecă rănile fiecărei inimi umane”. În Republica Democrată Congo trăiesc peste 52 de milioane de catolici, inclusiv peste 6.000 de preoți, 4.000 de seminariști și 10.000 de călugărițe, potrivit celor mai recente statistici ale Vaticanului.
În cea de-a treia zi a sa în această țară din Africa Centrală, Suveranul Pontif și-a petrecut după-amiaza rugându-se cu reprezentanți ai vibrantei comunități bisericești din Congo în Catedrala din Kinshasa. „Dragi frați și surori, când mă uit la voi, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că sunteți semne ale prezenței lui Isus, care merge pe drumurile acestei țări, care atinge viețile oamenilor și le leagă rănile”, a spus Papa. „Vă mulțumesc din inimă pentru cine sunteți și pentru ceea ce faceți, pentru mărturia voastră în fața Bisericii și a lumii. Nu vă descurajați, pentru că avem nevoie de voi! Sunteți prețioși și importanți. Spun acest lucru în numele întregii Biserici”, a spus el. Sfântul Părinte a subliniat că o vocație în Biserică este diferită de o profesie sau de o poziție socială: „Este mai degrabă o misiune de a acționa ca semne ale prezenței lui Cristos, ale iubirii Sale necondiționate, ale reconcilierii și iertării Sale și ale grijii Sale pline de compasiune față de nevoile celor săraci”. „Dragi preoți și diaconi, bărbați și femei consacrați, seminariști: prin voi, Domnul vrea să ungă și astăzi poporul Său cu balsamul mângâierii și al speranței.”
Papa a fost întâmpinat cu mare entuziasm la Catedrala din Kinshasa. Oamenii s-au aliniat pe străzile din jurul Catedralei pentru a-l saluta când trece. Adunarea din interiorul Catedralei s-a rugat zeci de rugăciuni ale Rozariului în lingala, kikongo, swahili, tshiluba și franceză. Cardinalul Fridolin Ambongo Besungu, Arhiepiscop de Kinshasa, l-a întâmpinat pe Sfântul Părinte, care a sosit într-un scaun cu rotile. Împreună, cei doi s-au îndreptat spre o capelă laterală, unde Pontiful s-a oprit pentru a se ruga în fața mormintelor foștilor Episcopi congolezi. Cardinalul i-a spus Papei că trăirea vocațiilor preoțești și religioase în Congo astăzi „implică provocări enorme”. „Cu toate acestea, rămân convins că un atașament nețărmurit față de Domnul, fidelitatea față de valorile Evangheliei și bucuria de a sluji și de a însoți poporul lui Dumnezeu în căutarea unei mai mari demnități sunt garanțiile unei vieți preoțești și religioase autentice și adevărate, care este plină de bucurie și împlinire”, a spus Mons. Besungu. „Pentru aceasta îl binecuvântez pe Domnul pentru înflorirea vocațiilor preoțești și călugărești în țara noastră.”
În Catedrală, Papa a ascultat mărturiile unui preot diecezan, ale unei călugărițe și ale unui seminarist. Sora Alice Sala i-a cerut Papei Francisc să ajute la informarea lumii despre ceea ce se întâmplă în RDC, unde peste 120 de grupuri armate se luptă pentru controlul regiunii de est a țării, o zonă bogată în resurse naturale. Violențele din estul RDC au creat o criză umanitară severă, cu peste 5,5 milioane de oameni strămutați din casele lor, al treilea cel mai mare număr de persoane strămutate în interiorul țării, la nivel mondial. „Deoarece Congo este un tărâm al martirilor, al crimelor și al războaielor întreținute și finanțate din exterior, îi cerem Sanctității Voastre să fie purtătorul nostru de cuvânt în lume, astfel încât binele poporului să aibă întâietate față de interesul pentru resursele noastre naturale”, a declarat sr. Alice. „Sanctitatea Voatră, în ciuda acestui tablou de multiple nedreptăți, Congo rămâne un pământ binecuvântat de Dumnezeu, un popor generos, iubitor de rugăciune, plin de vitalitate și speranță, așa cum ați observat cu siguranță. De aceea nu suntem descurajați, pentru că noi credem în Cristos înviat.”
Aproximativ 1.200 de persoane au fost prezente în interiorul Catedralei, potrivit autorităților locale, iar alte mii de persoane s-au adunat în exterior. Biserica Catolică sărbătorește Ziua Mondială a Vieții Consacrate în fiecare an pe 2 februarie, în sărbătoarea prezentării Domnului. Instituită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, această zi recunoaște frumusețea și impactul unei vieți dedicate sărăciei, castității și ascultării. În discursul adresat preoților, seminariștilor și persoanelor consacrate, Sfântul Părinte a oferit sfaturi pentru a depăși mediocritatea spirituală și mentalitatea lumească. „Nu uitați niciodată că secretul tuturor lucrurilor este rugăciunea… întrucât slujirea și apostolatul nu sunt în primul rând munca noastră și nu depind doar de mijloace umane”, a spus el.
„Înainte de toate, să rămânem fideli anumitor ritmuri liturgice de rugăciune care marchează ziua, de la Sfânta Liturghie la breviar. Celebrarea zilnică a Euharistiei este inima pulsândă a vieții preoțești și religioase. Liturghia Orelor ne permite să ne rugăm cu Biserica și cu regularitate: fie ca niciodată să nu o neglijăm! Apoi, de asemenea, să nu neglijăm Spovada. Avem mereu nevoie să fim iertați, pentru ca apoi să dăruim milostivirea celorlalți.” Papa Francisc a adăugat că este important „să ne rezervăm în fiecare zi un timp de rugăciune intensă, pentru a rămâne «inimă la inimă» cu Domnul nostru. … Un timp de apropiere de Cel pe care îl iubim mai presus de orice”. „Dacă rămânem docili în mâinile lui Dumnezeu, El ne modelează pentru a deveni un popor al reconcilierii, capabil de deschidere și dialog, de acceptare și iertare, care face să curgă râuri de pace prin câmpiile aride ale violenței”, a spus el. „Fie ca voi să fiți mereu canale ale prezenței consolatoare a Domnului, martori bucuroși ai Evangheliei, profeți ai păcii în mijlocul furtunilor de violență, discipoli ai iubirii, mereu gata să îngrijească rănile celor săraci și suferinzi. Vă mulțumesc, frați și surori, vă mulțumesc încă o dată pentru serviciul vostru și pentru zelul vostru pastoral. Vă binecuvântez și vă port în inima mea. Și vă cer, vă rog, să vă rugați mereu pentru mine!”
