Sensul Postului Mare: de a regăsi bucuria prezenței lui Dumnezeu
01.03.2023, Cluj (Catholica) - În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și a lăsatului sec de brânză, 26 februarie 2023, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a participat la Sfânta Liturghie pentru tineri, care se celebrează în fiecare duminică, la orele după-amiezii, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca. Ierarhul a răspuns invitației pr. Anton Crișan, rector al Catedralei, care, în urmă cu mai mult de 10 ani a inițiat această celebrare destinată tinerilor, împreună cu Grupul de Adorație euharistică „Triumful Inimii Neprihănite”. Chiar după retragerea grupului de rugăciune (în perioada pandemiei) celebrarea duminicală de la ora 18.00, din Catedrala greco-catolică clujeană, a rămas una dedicată în mod special tinerilor, cu participarea majoritară a celor tineri.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a amintit că anul pastoral în curs este dedicat Sfintei Liturghii, ca „Ospăț al familiei lui Dumnezeu” și a reamintit trei cuvinte „esențiale și extrem de importante, în special pentru cei tineri: libertate, bucurie sau fericire și viață fără de sfârșit”. Sunt idealuri mai ales ale tinerilor, a arătat, iar ele pot să fie atinse de cei care aleg să participe la Sfânta Liturghie, locul „unde regăsim bucuria noastră, unde ne aducem aminte de tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și de tot ceea ce Dumnezeu ne cere”. Este locul care „are ca scop să ne elibereze de lucrurile care ne țin legați, să ne scoată din zona de întristare și să ne dăruiască adevărata bucurie”, a subliniat PS Claudiu, amintind de rugăciunea lui Isus înainte de patimă, în care Domnul „se roagă Tatălui pentru ca bucuria noastră să fie deplină”.
A continuat: „Datorită iubirii Lui noi suntem aici, ca să celebrăm aceste daruri minunate pe care Dumnezeu ni le face. Suntem aici gândindu-ne că mâine începe o perioadă extrem de importantă pentru viața noastră, extrem de importantă în Biserică”, perioada Postului Mare, a cărui esență, a spus, este, de fapt, invitația la bucurie. Bucurie de a fi împreună cu Dumnezeu, de a primi darurile Sale, mai ales darul mântuirii, al vieții veșnice după această viață trecătoare. „Fiindcă de multe ori postul din perioada Postului Mare, și postul în general, este asociat cu privarea: «nu avem voie să…» mâncăm ceva, să facem ceva, și, parcă ne lasă un sentiment de frustrare în suflet, dacă nu ne gândim și dacă nu ne aducem aminte de esența lui. La fel ca practica religioasă: ne aducem aminte că «nu avem voie să facem», sau că «trebuie să mergem», «trebuie să respectăm»… Ori, lucrurile stau diferit: nu înseamnă că în Postul Mare nu mai trebuie să venim la Sfânta Liturghie, nu înseamnă că nu mai trebuie să postim, dar să postim cu adevăratul sens al postului, să venim la Liturghie cu adevărata dragoste, speranță, recunoștință și mulțumire pe care trebuie să le aducem lui Dumnezeu.”
Astfel, adevăratul sens al postului este cel prin care Liturghia poate fi trăită în profunzime, prin care recunoștință și mulțumire se înalță spre Dumnezeu prin redescoperirea darurilor Sale minunate, a iubirii Sale nemărginite. Pentru că, a spus, „atunci când ne întâlnim între prieteni, nu ne gândim: «trebuie să mă întâlnesc cu ei» sau «din nou, câteva ore voi petrece cu ei», ci ne bucurăm natural, fiindcă ne simțim bine împreună. La aceasta ne invită Isus. În primul rând ne dăruiește o dragoste nemărginită și așteaptă să răspundem și noi, atât cât putem. Perioada care urmează, e o perioadă care ne ajută în acest sens. De aceea trebuie să fie caracterizată de bucurie, de veselie, de zâmbet. E o perioadă în care reintrăm în esențialul vieții noastre de creștini și evanghelia de astăzi ne ajută, fiindcă ne spune exact aceste lucruri. Ne spune să nu fim triști, să nu ne spoim fața noastră, să nu ne-o facem întunecată, să nu vadă lumea că postim, fiindcă noi postim cu bucurie.”
„De ce cu bucurie? Fiindcă postind ne aducem aminte de două lucruri. În primul rând, că viața noastră aici pe pământ este finită (…). Dar, că dincolo de limita vieții noastre, Dumnezeu ne dă adevărata viață. Și, de aceea Isus răspunde ispitei celui rău care îi spune «Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, transformă pietrele acestea în pâine». Isus îi răspunde: «Nu doar cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu» (Mt 4,4).” A continuat: „Deci, postind ne aducem aminte de libertatea noastră. Suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu. Moartea nu mai are putere asupra noastră. Dar trebuie să facem încontinuu aceste exerciții, fiindcă suntem oameni și știm cât de ușor uităm”.
„Evanghelia și perioada Postului Mare ne cheamă la adevărata libertate. Să nu jucăm un rol, ci să ne aducem aminte că, eventual, jucăm, dar în fața Curții cerești, în fața Cerurilor și de acolo așteptăm aplauzele noastre la sfârșitul vieții noastre. Deci, Evanghelia și perioada pe care o trăim ne invită să ne aducem aminte de lucrurile importante din viața noastră, cele care dau sens.” Iar „ceea ce contează este felul în care trăim acest post. Vă garantez că puteți trăi postul în sensul cel mai strict al cuvântului, dar, dacă nu creșteți în dragostea de Dumnezeu și de aproapele, nu folosește la nimic. Sfântul Pavel, în «Imnul dragostei» (1Cor. 13) este atât de ferm, de categoric. Chiar dacă am face lucruri care ni se par eroice, dacă ne-am dat și trupul, dacă ne-am vinde toate bunurile noastre, dar nu facem aceste lucruri cu dragoste, nu valorează nimic. Nu că valorează mai puțin, nu valorează nimic.” Prin urmare, „sensul Postului este acela de a regăsi bucuria prezenței lui Dumnezeu în noi înșine, în viața noastră, în jurul nostru, peste tot”.
