Sanctuarul Diecezan „Fericitul Ieremia Valahul” – loc de reculegere și pelerinaj
21.03.2023, Onești (Catholica) - Sâmbătă, 18 martie 2023, Sanctuarul Diecezan „Fericitul Ieremia Valahul” din Onești a fost gazdă primitoare a două reculegeri: reculegerea din Postul Mare a laicilor si persoanelor consacrate din zonă, coordonată de pr. Albert Goșman OFMCap, și pelerinajul și reculegerea personalului sanitar angajat al Spitalului de Urgență din Roman, condusă de pr. capelan Albert Babiaș, susținută de meditațiile pr. Leon Budău OFMCap.
„Când te rogi, intră în camera ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (Mt 6,6). Acesta a fost versetul care ne-a călăuzit în ziua de reculegere din 18 martie, laici și persoane consacrate, unite de dorința de a trăi rodnic Timpul Postului Mare și de a ne ruga mai bine. Părintele capucin Albert Goșman ne-a introdus, prin meditația propusă, în tainele vieții de rugăciune. Capela a devenit un cenacol în care Duhul Sfânt ne-a atins inimile și ne-a încurajat în drumul nostru de credință. Fiecare a putut afla hrana potrivită sufletului său: în exemplul Sfântului Francisc, care devenise „rugăciune vie”, în cuvintele părintelui Bruno Forte, care ne spun ca „rugăciunea este școala iubirii”, în îndemnurile părintelui Jacques Philippe de a dedica un timp special rugăciunii, cu fidelitate, în fiecare zi, sau în frumoasa rugăciune de încredințare în mâinile Domnului a Sfântului Charles de Foucauld.
Rugăciunea copiilor lui Dumnezeu este în primul rând de laudă și mulțumire, ne-a împărtășit părintele. Este importantă pentru viața de credință ca mâncarea și apa pentru viața trupească. Nu găsim timp pentru rugăciune doar dacă ea nu este printre prioritățile noastre și dacă nu suntem conștienți de importanța ei. Parafrazând un filozof care spune „Gândesc, deci exist”, părintele ne spune „Mă rog, deci exist”. A urmat un timp pentru a ne împăca cu Dumnezeu (dedicat spovezii și colocviilor spirituale), pentru meditație personală și pentru împărtășire fraternă. La discuțiile în grupuri mici, am încercat să răspundem întrebărilor propuse de părintele predicator: 1. Dumnezeu este iubire. Am această percepție despre El? 2. Acționez din iubire sau doar din datorie și responsabilitate? 3. Ce părere am despre viața mea de rugăciune? Cine este centrul activităților, gândurilor, sentimentelor mele? 4. Ce loc ocupă în viața mea rugăciune contemplativă?
Întrebându-ne cum putem trăi viața de rugăciune în ambientul nostru, am aflat cum unii presară rugăciune în drum spre serviciu, alții înainte de cafeaua de dimineață, alții ascultă rozariul în timp ce muncesc în grădină. Unii au reușit să depășească cu ajutorul rugăciunii adevărate tragedii din viață, alții au simțit că prin ea au fost luminați de Domnul în momente dificile. Unii se roagă cu iubire Rozariul Viu, alții se simt mai aproape de Dumnezeu în momentele de adorație euharistică. Începutul și încununarea rugăciunii este Sfânta Liturghie, din a cărei pagină evanghelică am cules ceea ce este bun din viața fariseului și din atitudinea vameșului. Masa fraternă, comună pentru persoanele de la ambele reculegeri, a fost un prilej de a ne cunoaște și de a crea relații noi.
În ultima parte a zilei, am participat la o oră de adorație euharistică, în care acordurile de orgă ale sr. Lucia Vârgă, de chitară ale pr. Ciprian Văcaru și de vioară ale sr. Angela ne-au ajutat să stăm în prezența Domnului, să îi împărtășim preocupările și dificultățile noastre și să îi încredințăm viața noastră așa cum este. La sfârșitul adorației puteam exclama ca Sfântul Petru: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face trei colibe…” (Mt 17,4). Și persoanele venite în pelerinaj de la Roman au găsit la sanctuar, așa cum spune pr. Albert Babiaș, „o oază de liniște și pace, în care să-și încarce sufletul și viața cu Dumnezeu, cu pacea și iubirea ce izvorăsc din jertfa Fiului său de pe Cruce” și „lăsându-se călăuzite de cuvintele părintelui Leon Budău, custodele fraților capucini din România, au reușit să facă dintr-o zi obișnuită o zi cu o profundă încărcătură spirituală”.
Exemplul de viață al Fericitului Ieremia este o adevărată călăuză pentru oricine lucrează în mediul sanitar, un imbold de a fi mai iubitor, mai generos și mai înțelegător față de omul bolnav. Și Calea Crucii, parcursă cu devoțiune, ajută pe fiecare să fie mai aproape de cel care suferă, să îl susțină și să îl ridice. Mulțumim din inimă fraților și surorilor pentru generozitatea cu care s-au implicat în organizarea acestei zile de reculegere. (dr. Mihaela Avasiloaie pentru OFMCapucini.ro)
