Cardinalul Parolin: Fericitul Papă Ioan Paul I a fost „un făcător de pace eficient”

25.05.2023, Vatican (Catholica) - „Deși guvernarea sa pastorală nu s-a putut desfășura de-a lungul timpului, Papa Ioan Paul I a contribuit în scurt timp la întărirea planului unei Biserici care odată cu Conciliul s-a întors la sursele sale și de la originile sale evanghelice își propune să slujească lumea, devenind propter hominem, aproape de realitățile umane și de setea lor de caritate, rămânând astăzi și întotdeauna un punct de referință inalienabil în Biserica universală.” Secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Pietro Parolin, președintele Fundației Vatican Ioan Paul I, a subliniat acest lucru despre Papa Ioan Paul I, al cărui pontificat a durat doar 34 de zile în 1978. Cardinalul a vorbit marți după-amiază la prezentarea cărții „Magisteriul lui Ioan Paul I. Un studiu istoric și teologic prin documente de arhivă”, editată de Stefania Falasca și Flavia Tudini, eveniment care a avut loc la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția.

Papa Francisc a înființat Fundația vaticană Ioan Paul I la 17 februarie 2020, pentru ca patrimoniul scrierilor lui Albino Luciani să fie păstrat, iar valoarea moștenirii sale teologice, ecleziale, culturale și spirituale să fie recuperată și studiată pe deplin. În acești trei ani, a reamintit Cardinalul Parolin, Fundația a făcut pași fundamentali pentru a pune bazele care să favorizeze cercetarea, studiile, aprofundarea și difuzarea moștenirii lui Albino Luciani la nivel internațional. Pași fundamentali au fost făcuți odată cu achiziționarea și reordonarea documentelor din Arhiva Privată și, încă în curs de desfășurare, cu recuperarea volumelor din biblioteca personală de la Biblioteca Patriarhiei din Veneția, pentru care Fundația Vatican a pregătit un proiect de catalogare și cercetare. Prelatul a evidențiat cum studiile în lumina tuturor acestor eforturi au arătat că în timpul pontificatului său „s-au manifestat prioritățile unui Pontif care a făcut să avanseze Biserica pe coloana vertebrală a direcțiilor Conciliului: întoarcerea la sursele Evangheliei și un spirit misionar reînnoit, colegialitatea episcopală, slujirea în sărăcia eclezială, dialogul cu lumea contemporană, căutarea unității cu Bisericile creștine, dialogul interreligios și căutarea păcii”.

Cardinalul și-a exprimat recunoștința pentru ocazia de a prezenta studiile promovate de Fundația vaticană Ioan Paul I, „care astăzi fac posibilă promovarea cercetării internaționale și aprofundarea moștenirii magisteriale a Papei Ioan Paul I în lumina surselor arhivistice”. El a amintit cum, în colaborare cu Departamentul de Teologie Dogmatică al Universității Pontificale Gregoriana, la 13 mai, anul trecut, Fundația a promovat prima conferință de studii pe baza documentelor de arhivă dedicată în întregime magisteriului Papei Ioan Paul I, „un magisteriu care cere să fie cercetat din perspectiva documentelor sale, a căror achiziție a deschis o nouă direcție în studiul operei și învățăturii sale”. În ceea ce privește pontificatul Papei Ioan Paul I, Sfântul Părinte a observat „că Succesorul lui Petru este «stânca de consistență», pe care Biserica pe care Cristos însuși o construiește, cu darul harului Său” și apoi a subliniat cum „tocmai datorită credinței poporului creștin, căruia îi aparținea Ioan Paul I, acesta a știut să arunce o privire profetică asupra rănilor și relelor lumii, arătând cât de dragă este și pacea în inima Bisericii”. Cele treizeci și patru de zile ale pontificatului său, a sugerat președintele fundației, au căutat pacea, pe urmele lui Cristos. Papa Ioan Paul I s-a angajat activ în promovarea reconcilierii și fraternității între popoare, invitând la colaborare pentru „a proteja și a spori pacea în această lume tulbure”, iar a stăvili „violența oarbă care nu face decât să distrugă și să semene ruină și doliu” este, alături de angajamentul ecumenic și interreligios, plasat ca o prioritate în discursul programatic al Papei Ioan Paul I.

Ioan Paul I, a amintit el, a făcut numeroase apeluri în favoarea păcii în Orientul Mijlociu. A amintit mai întâi apelul de la rugăciunea Angelus din 10 septembrie 1978, în care i-a chemat pe liderii diferitelor culte la rugăciune pentru pace, citând Coranul împreună cu Sfintele Scripturi. În timpul audienței generale din 20 septembrie, s-a adresat credincioșilor în felul următor: „În aceste momente”, a spus Fericitul Ioan Paul I, „un exemplu ne vine de la Camp David. Ieri, Congresul american a izbucnit în aplauze pe care le-am auzit și noi când Carter a citat cuvintele lui Isus: «Fericiți făcătorii de pace». Sper cu adevărat că acele aplauze și acele cuvinte vor intra în inimile tuturor creștinilor, mai ales în inimile noastre, ale catolicilor, și ne vor face cu adevărat făcători de pace.”

Sunt considerații care l-au determinat și să îi scrie direct președintelui Statelor Unite, a subliniat Cardinalul Parolin, menționând că activitățile sale de consolidare a păcii s-au concretizat în două circumstanțe în timpul scurtului său pontificat. Prima a fost în scrisoarea din 20 septembrie și a fost adresată Episcopilor din Conferințele Episcopale din Argentina și Chile, când ciocnirea armată dintre cele două țări din cauza disputei de frontieră apărute în legătură cu suveranitatea asupra insulelor din Canalul Beagle, „care părea iminentă, a fost evitată datorită medierii Sfântului Scaun”. „Dar, cu siguranță, tema internațională care traversează întregul pontificat este sprijinul pentru negocierile de pace care, între 5 și 17 septembrie, i-au implicat pe președintele american Jimmy Carter, președintele egiptean Anwar el Sadat și premierul israelian Menachem Begin la Camp David.”

Deja la prima audiență generală din 6 septembrie, axată pe umilință, a remarcat Cardinalul Parolin, Papa Ioan Paul I le-a cerut celor prezenți să se roage pentru „o intenție care îmi este foarte apropiată de inimă… Aceste convorbiri deschid calea pentru o pace dreaptă și completă”. Ioan Paul I a afirmat în mod semnificativ că este pentru „satisfacerea tuturor părților implicate în conflict. Completă, fără a lăsa nici o problemă nerezolvată: problema palestinienilor, securitatea Israelului, Orașul Sfânt Ierusalim.” La 10 septembrie, Papa Ioan Paul I a vorbit pe larg despre summit, dedicând Angelusul de duminică succesului acestuia, spunând că „Dumnezeu este Tată, ba chiar mai mult, este Mamă.” În acel discurs, a subliniat modul în care cei trei lideri – Carter, Sadat și Begin – s-au rugat pentru rezultatul fericit al discuțiilor. Sprijinul Papei a avut ecou în canalele diplomației. Câteva zile mai târziu, la 17 septembrie, după treisprezece zile de negocieri intense și uneori dramatice, care au dat în repetate rânduri impresia că nu se vor rezolva în mod pozitiv, summitul, a explicat Cardinalul, tensiunea s-a încheiat cu semnarea la Washington a unui Cadru pentru Pace în Orientul Mijlociu și a unui Cadru pentru încheierea unui tratat de pace între Egipt și Israel.

La 17 septembrie, președintele Carter i-a scris Papei pentru a-l informa cu privire la rezultatele obținute, declarând că a primit „o mare inspirație din rugăciunile dumneavoastră pentru summitul de la Camp David și pentru pacea din Orientul Mijlociu”. Papa Ioan Paul I, la 21 septembrie, a continuat Cardinalul Parolin, i-a scris personal președintelui Carter o scrisoare care se încheia astfel: „Fiți sigur că Sfântul Scaun va continua, ca în trecut, să urmărească cu profund interes eforturile pentru atingerea acestui obiectiv. Este gata să colaboreze prin toate mijloacele posibile compatibile cu activitatea sa. De asemenea, vom continua să înălțăm rugăciuni pentru pacea atât de necesară pentru țările din Orientul Mijlociu și pentru întreaga lume.” La 4 septembrie, primind cei peste o sută de reprezentanți ai misiunilor internaționale, reluase aceleași motive, subliniind că „inima noastră este deschisă tuturor popoarelor, tuturor raselor” și afirmând: „Desigur, nu avem soluții miraculoase la marile probleme mondiale”.