Funeraliile pr. Anton Despinescu, la Iași
24.06.2023, Iași (Catholica) - Pr. Anton Despinescu, decedat marți, 20 iunie 2023, în vârstă de aproape 96 de ani, a fost condus pe ultimul drum vineri, 23 iunie 2023, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași. Liturghia înmormântării și recviemul au fost prezidate de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și au fost transmise în direct de postul de radio ERCIS FM, transmisiunea fiind preluată de postul de televiziune catolic Angelus TV. Au participat la celebrare PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, PS Petru Sescu, Episcop auxiliar, PS Petru Gherghel, Episcop emerit. Au fost prezenți la funeralii 70 de preoți și 5 diaconi de la Seminarul Mare din Iași. Predica a fost rostită de pr. Fabian Doboș. Din partea Bisericii Ortodoxe au participat pr. Mihai Mărgineanu și pr. Ioan Rusu. Credincioșii ieșeni și din alte locuri au venit pentru a-i aduce părintelui răposat un ultim omagiu, după ce în seara precedentă a fost oficiată o Liturghie cu recviem în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”.
Sicriul cu trupul neînsuflețit al pr. Anton stătea pe catafalc înaintea altarului din Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” încă din primele ore ale dimineții. Pe buchetul funerar de flori se puteau citi cuvintele: „Eu nu mor. Trec în viață”, un mesaj care descrie într-o sinteză maximă de cuvinte înțelesul morții din perspectiva creștină: marea trecere în viață. „Suntem adunați astăzi în această catedrală, preoți, Episcopi și credincioși, pentru îndeplinirea unei datorii creștinești, de a-l înmormânta așa cum se cuvine pe pr. Anton Despinescu, căruia unii îi spuneam «mon père». Dorim să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul Preoției cu care l-a înzestrat și pentru tot binele pe care l-a făcut ca preot. Majoritatea, noi, cei de față, am primit învățătură, călăuză, ajutor în drumul nostru spre sfânta Preoție”, a spus în salutul său PS Iosif Păuleț.
A urmat citirea biografiei sau a necrologului din partea pr. Ștefan Lupu, rector la Seminarul Mare din Iași, care a subliniat că părintele răposat s-a bucurat în anii petrecuți la seminar de frumoasa comuniune a preoților, seminariștilor și surorilor, fiind asistat până la finalul vieții sale. Activitatea lui de profesor s-a întins pe mai multe decenii, aceasta începând în anul 1969 și încheindu-se în anul 2007. Cu lumânările aprinse, Episcopii și preoții au intonat cântările recviemului. Apoi a urmat Liturgia cuvântului, unde s-au auzit proclamate lecturi biblice din cartea Lamentațiuni, respectiv Scrisoarea Sfântului Paul către Romani. Evanghelia a relatat episodul de la Emaus, de după Învierea lui Isus.
Pr. Fabian Doboș și-a început predica vizibil emoționat și pe un ton afectat, enunțând două premise: mai întâi, o „provocare” resimțită de persoana sa: „Este greu să vorbești la o înmormântare oarecare. Dar cum să vorbești despre înmormântarea pr. Anton, când toată lumea tace…? O provocare, ce pentru mine înseamnă un test.” A doua premisă e cuprinsă în cuvântul „ștafetă”. „În catedrală este înmormântare, iar în ziua următoare va fi sfințire de preoți, a precizat pr. Fabian: 12 tineri vor fi hirotoniți întru Preoție. Lumea nu se termină aici, Dieceza merge mai departe.”
Cerând de la diferiți oameni un cuvânt care le vine în minte în legătură cu pr. Anton Despinescu, predicatorul a spus că personal se gândește la „Aleluia”, sugerând că părintele a trăit din Învierea Domnului. Pr. Anton Despinescu i-a cunoscut pe aproape toți Episcopii Diecezei de Iași, în el istoria unui om fiind aproape egală cu istoria unui dieceze. Pr. Anton a fost paroh, profesor, cercetător, dar înainte de toate a fost apostol. A predicat bunătatea, fericirea, învierea. Sfântul Paul spunea că nimeni nu ne poate despărți de dragostea lui Cristos. Parafrazându-l, pr. Fabian a spus: „Nici Mussolini, nici Hitler, nici Stalin, nici Groza, nici Dej, nici Ceaușescu, nici urmașii lor, dușmanii Bisericii, nici capitalismul, nici comunismul, nimeni și nimic nu ne va despărți de iubirea lui Cristos.”
Sintetizând lecția pe care pr. Anton o dă la înmormântarea lui, trei idei se pot formula: viața este o clipă; oricât de sfânt ai crede că ești, mai ai de călătorit; oricât de bogat ai fi, să nu uiți că ești cel mai sărac. Părintele răposat este rugat în numele tuturor să meargă la Dumnezeu cu un mesaj: către Tatăl, că îl iubim; către Fiul, că îl adorăm; către Duhul Sfânt, că îl ascultăm. A urmat Liturgia euharistică – moment suprem de aducere de mulțumire lui Dumnezeu Tatăl prin oferirea jertfei Fiului Său. După împărtășirea tuturor, a urmat Cântarea lui Zaharia, Benedictus, precedată de Antifona: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă moare va trăi. Și tot cel care trăiește și crede în Mine, nu va muri în veci.”
ÎPS Aurel Percă, în cuvântul său de omagiu, a spus că pr. Anton a concelebrat cu toți cei din catedrală, el fiind preot în veci. Testamentul său spiritual se încheie cu aceste cuvinte: „La revedere în paradis!” Un cuvânt de mulțumire i-a adresat din partea Arhiepiscopiei de București, din partea preoților, spunând că sunt amintiri frumoase de la lecțiile pe care le ținea pr. Anton. O mulțumire i-a fost adresată și pr. rector Ștefan Lupu și tuturor persoanelor care au stat alături de el, mai ales în ultima perioadă a vieții. Ultima conversație telefonică, mărturisește Arhiepiscopul de București, a avut-o cu părintele răposat pe 13 iunie, ziua comemorării Sfântului Anton, când împreună au intonat o strofă închinată făcătorului de minuni. Despre pr. Anton a spus în final că a fost un om care a purtat pe chipul său bucuria preoției.
Trupul neînsuflețit al pr. Anton a fost purtat spre Cimitirul „Eternitatea”. A fost depus în cavoul preoților, unde va aștepta învierea împreună cu pr. Carmil Tocănel, pr. Ioan Jicmon și alți preoți pe care i-a cunoscut și care au slujit, la rândul lor, în Seminarul Mare din Iași. Isus, Păstorul suprem al Bisericii, pe care pr. Anton l-a slujit ca preot timp de 70 de ani, să primească ofranda vieții sale și să îl răsplătească în mărinimia Sa neîntrecută pentru tot binele știut și neștiut pe care l-a făcut în îndelungata viață pământească, deschizându-i porțile Împărăției Sale, unde în lumină să contemple, alături de mulțimea sfinților și a îngerilor, milostivirea infinită a Dumnezeului cel veșnic viu. Requiem aeternam dona ei, Domine, et lux perpetua luceat ei. Requiescat in pace. Amen. (Pr. Cristian Diac pentru Ercis.ro)
Dumnezeu să-l ierte!