Pelerinaj la Maria Radna în cinstea Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel
18.07.2023, Timișoara (Catholica) - Maria-Radna este un loc de har, un loc al rugăciunii și pelerinajelor, care a luat naștere în jurul icoanei miraculoase a Sfintei Fecioare Maria, imagine cinstită de secole pe colinele Radnei. Recunoscută pentru minunile petrecute acolo și chiar și la distanțe de Radna, reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul în brațe face parte din tipologia reprezentărilor mariane de factură carmelitană. Aceasta datorită faptului că Fecioara, îmbrățișându-l pe Mântuitorul, ține în mâna ei protectoare un scapular brun. Micile scapulare sunt formate din două pătrate din țesătură (de obicei din lână) de culoarea rasei călugărești (în general neagră sau brună), legate prin două cordoane, astfel încât unul se poartă pe piept și celălalt pe spate. Dimensiunea bucăților de pânză variază; unele sunt mai mici decât un timbru poștal, altele de până la 10 cm. Scapularele au adesea pe ele imagini mici, cum ar fi Preasfânta Inimă a lui Isus sau o imagine cu Maica Domnului.
Dintre diferitele scapulare de diferite forme, mari și mici, scapularul Carmelului, numit „scapularul maro” sau pur și simplu „scapularul”, este cel mai cunoscut. El își datorează larga recunoaștere mai ales unei promisiuni a Sfintei Fecioare Maria, care spune că oricine moare purtând acest scapular nu va trebui să sufere focul iadului. Această promisiune, care, potrivit tradiției, i-a fost făcută lui Simon Stock, un carmelitan din secolul al XIII-lea, este recunoscută în Biserica Catolică. Mai exact, ea este înțeleasă ca însemnând că mijlocirea Mariei îl va salva pe purtătorul scapularului de un păcat grav sau îl va ajuta să se pocăiască la timp. Conform reglementărilor Bisericii, scapularul carmelitan trebuie să fie aplicat de un preot, dar apartenența la o confraternitate scapulară nu mai este obligatorie.
În acest context, sâmbătă, 15 iulie 2023, a avut loc la Radna pelerinajul dedicat Maicii Carmelului, al membrilor familiei, respectiv mișcării carmelitane din Dieceza de Timișoara. Sfânta Liturghie solemnă a fost celebrată la ora 11.00 de pr. Nikola Lauš, canonic catedral și director al cancelariei diecezane, alături fiindu-i pr. Marin Matieș, decan și paroh de Caransebeș, pr. Ovidiu Telescu, de la parohia greco-catolică Maria Regina Păcii din Timișoara, și pr. Augustin Bărbuț, paroh de Oravița. Pelerinii au provenit din Timișoara, Caransebeș, Oravița, Arad, Dudeștii Vechi, Lipova, Radna și împrejurimi. Pelerinii din Caransebeș și părintele paroh au fost însoțiți de surorile franciscane din acest oraș, care prin implicarea lor, prin însoțirea spirituală și prin rugăciune, au contribuit bucuria întregului grup.
În predica sa, părintele Lauš, citând un părinte bizantin, a afirmat: „Biserica este inima lumii, chiar dacă lumea nu își cunoaște inima”, pentru ca în continuare să constate că: „Pășind în această biserică-bazilică atât de dragă nouă, cred că fiecare ne regăsim acel loc sacru și acea oază de pace de care inima noastră are atât de mare nevoie. Încărcați de atmosfera solemnă, cu prezența lui Dumnezeu, a Maicii noastre preacurate și a sfinților care înconjoară această biserică, să ne lăsăm pătrunși de Duhul Domnului care vine să locuiască și în noi, așa cum locuiește în inima Mariei, cea plină de har. Suntem recunoscători și mulțumim Părintelui nostru pentru că ne putem afla astăzi aici, ne putem închina în casa Lui și putem să ne reconectăm cu realitățile cerești.”
Referindu-se la pasajul evanghelic vestit de pr. Matieș în cadrul Liturghiei, al vizitei Mariei la verișoara ei, Elisabeta, părintele a explicat: „Prima întâlnire a lui Ioan cu Isus produce o bucurie sinceră, pură. Pentru noi, întâlnirea cu Isus câtă bucurie ne mai aduce? Mai sunt încântați ochii noștri când intrăm în biserică și vedem frumusețea casei Domnului? Mai tresaltă inima noastră când îl primim pe Mântuitor ca hrană pentru suflet? Sau mai degrabă am devenit pasivi, reci, fără zel, fără dor, indiferenți? Sigur, multe sunt problemele noastre, diverse sunt ispitele zilnice, ne asaltează mii de gânduri și poate ne împovărează multe greșeli conștiința. Dar totuși suntem aici: îl avem atât de aproape pe Isus. Dumnezeu ni se face atât de accesibil. Tatăl încă ne așteaptă cu brațele deschise. Răbdarea Sa nu a ajuns la final. Să redescoperim în bucuria și entuziasmul Maicii Sfinte dorința de a-i deschide ușa inimii lui Isus și de a-l saluta și noi cu toată înflăcărarea, de a-l primi la noi cu bucuria celui care îl primește pe cel mai bun prieten.”
Dând pelerinilor „merinde de drum”, părintele a mai spus: „Să ne rugăm să nu plecăm la fel (cum am venit) de la această Sfântă Liturghie, să nu ieșim neschimbați din biserică, să nu rămânem neconvertiți în urma celebrării acestei sărbători. Ci din acest pelerinaj să reînvățăm a trăi cu Maria în viața noastră pentru a-l descoperi zi de zi pe Isus în tot ce ni se întâmplă. Căci totul în Fecioara Maria se îndreaptă spre Dumnezeu și tot ce are legătura cu ea are de fapt legătură cu Cel pe care a ales să îl poarte în trupul și sufletul ei curat. Iubirea Mariei să ne reaprindă iubirea fidelă pentru Isus. Credința Mariei să ne reinspire credința noastră săracă. Să nu risipim harurile primite astăzi, ci cu recunoștință și simplitate să le manifestăm în viața cotidiană, așa cum putem fiecare, conștienți de slăbiciunile proprii dar cu dorința de a ne ridica mereu, de a tinde spre cele înalte în ochii Părintelui nostru.”
După Sfânta Liturghie, pr. Telescu a condus câteva devoțiuni, împreună cu pelerinii, încheind cu un moment de Adorație euharistică și cu Binecuvântarea euharistică. Pr. Andreas Reinholz, canonic catedral și paroh al locului, împreună cu pr. Ioan Cădărean, s-au îngrijit de buna primire a preoților și a pelerinilor, de cele necesare celebrării Liturghiei și de ospitalitatea creștină. Cadrul muzical al Sfintei Liturghii a fost asigurat de organista Bazilicii, Andreea Bodroghi. (dr. Claudiu Călin pentru Gerhadus.ro)
