Editura Charmides: Simplissima, de Carol-Daniel Sabău
08.08.2023, Roman (Catholica) - A apărut de curând la Editura Charmides volumul de versuri Simplissima de Carol-Daniel Sabău. Prefața este semnată de poetul Adrian Popescu, iar textul de pe coperta a patra de criticul literar Al. Cistelecan. Cartea, editată de Gavril Țărmure, DTP și copertă de Francisc Baja, apare în format 14/20, având 130 de pagini. Iată integral prefața noutății editoriale.
Sfântul Francisc, poate cel mai apropiat în scrierile sale de forma poeziei religioase dintre toți sfinții, are mereu darul de a atrage la sine o mulțime de credincioși, atrăgându-i de fapt spre Isus Christos. Simplitatea și căldura sa fraternă au cucerit și cuceresc, de opt sute de ani încoace, inimile oamenilor indiferent de cultura sau condiția lor socială, indiferent chiar de confesiunea sau de continentul cărora le aparțin. Un poet frate franciscan, Ion M. Gârleanu a scris mai multe volume de poezii în spiritul Sărăcuțului de la Assisi, iar o culegere recentă unde figura și Carol-Daniel Sabău a avut ecouri meritate, în revista Mesagerul Sfântului Anton, prin opinia criticului Al. Cistelecan.
Primind spre lectură un volum de versuri, intitulat Simplissima, de la Carol-Daniel Sabău, mă bucur să regăsesc aici viu entuziasmul preotului și fratelui franciscan, într-un dialog liber, ideal, cu Sfântul Francisc. Practic, versurile devin un prilej de a-l urma pe Sfântul din Assisi, într-o laudă a celor văzute, a elementelor, a omului care este demn de iubire, dincolo de păcatele sau greșelile sale. „i-aș iubi pe câini chiar și când mă latră/ și firele de iarbă/ și roiul de albine/ deasupra unei tufe de măceș”. (În afară, în lumină). Lumina soarelui, în special, va fi mereu invocată, ca dar al Creatorului, ca element specific al teologiei franciscane, în aceste texte de o mare acuratețe, aerisite, tocmai de pătrunderea luminii în structura sau în interstițiile lor. Cuvintele, cele mai obișnuite din vocabular, altfel, se transformă în vocabule volatile, alegând plutirea. Familiaritatea dialogului, despre care aminteam mai sus, imaginat de autorul culegerii de față, este autentic prin fervoare, dar înseamnă și modalitatea de a depăși repetarea unor sintagme poetice de neuitat ale Sfântului Francisc, păstrându-le înțelesul profund, ca într-un filigran. Iată, de pildă, o parafrază după o exclamație bine cunoscută a unei rugăciuni a lui Il Poverello, „tu ești blândețea/ orice blândețe/ toată blândețea!”. Alteori sunt evocate Fericirile, tot într-un mod aluziv, cei care constituie sarea pământului.
Există diferențe stilistice între prima parte a acestui volum, unde cel care încă nu depusese voturile, mi se pare mai expansiv, entuziast, imaterial, și partea mai recentă unde se poate observa o anumită liniște interioară, o mai mare concretețe, dar, bineînțeles, căldura sufletească și elanul iubirii tuturor, convingerea că nu trebuie „despărțite prea repede grâul de neghină” rămân ca bunuri de preț, mai cu seamă ale fraților care iubesc sărăcia și simplitatea. Un exemplu de concretețe „Cei care suferă se trezesc în zori/cumpără pește fructe pâine/fac curat gătesc/ ies cu rănile acoperite în stradă/tac”. Evident că nu originalitatea și notorietatea literară sunt scopul unor poeți și călugări franciscani, precum Carol-Daniel Sabău. Ci, altceva, închegarea pe hârtie, păstrarea în versuri (în care ei renunță la artificii și nepotrivite rafinamente de stil) a unor momente spirituale privilegiate, memorabile, a unor intuiții și revelații religioase. Sinceritatea, combustia sufletească transfigurând totul, nu tehnicile poetice, (uneori, sinceritatea le poate depăși, ca efect artistic) se cuvine apreciată, în asemenea cazuri. Vocea poetică a lui Carol-Daniel Sabău se cere ascultată cu atenție. Melodia e franciscană, prospețimea și devotamentul interpretului convingătoare. (Adrian Popescu)
