Sărbătorirea în parohia Slobozia-Rașcov a 25 de ani de preoție a pr. Marcin Januś
29.08.2023, Chișinău (Catholica) - Celebrarea a 25 de ani de preoție este întotdeauna un prilej de bucurie și sărbătoare, dar și de reflecție asupra vieții preoțești. În acest an, Dieceza de Chișinău sărbătorește aniversarul slujirii preoțești a pr. Marcin Januś, paroh al parohiei Slobozia-Rașcov, hirotonit preot în familia călugărească a dehonienilor la 6 iunie 1998, la Bełchatów, Polonia. Episcopul Anton Coșa a ținut să fie prezent duminică, 27 august 2023, alături de pr. Marcin Januś, pentru a prezida Sfânta Liturghie, alături de ceilalți confrați prezenți la celebrare, precum și de credincioșii din parohie, primarul localității și alți oaspeți. În cadrul aceleiași Liturghii, Episcopul a mai sărbătorit aniversarul pr. Victor Țîran, originar din parohia Slobozia-Rașcov, 50 de ani de viață consacrată a sorei Aloizia Kucher și 30 de ani de prezență în parohie a Micilor Surori ale Inimii Neprihănite a Mariei.
În mesajul de introducere, Episcopul a amintit toate aniversările: „Azi dorim să îi mulțumim nu doar pentru darul mântuirii, ci și pentru cei 25 de ani de slujire în via Domnului a pr. Marcin, parohul dumneavoastră, ca și pentru cei ai pr. Victor Țîran, originar din această parohie, pentru cei 50 de ani de slujire călugărească a sorei Aloizia, pentru cei 30 de ani de când Micile Surori ale Inimii Neprihănite a Mariei își împlinesc misiunea încredințată de Dumnezeu și de fondator – Fericitul Honorat Koźmiński – în aceasta parohie. De asemenea, suntem azi recunoscători cerului și pentru sora Aloizia și sora Magdalina că timp de mulți ani s-au dedicat cu trupul și cu sufletul pentru binele spiritual al credincioșilor din această comunitate și, totodată, le spunem «Bun venit» în mijlocul nostru sorei Damiana și sorei Carina. Tuturor le urăm haruri și binecuvântarea Domnului”.
Liturghia a fost un moment de recunoștință față de Domnul pentru prezența preoțească a pr. Marcin Januś și a tuturor celorlalți preoți care își trăiesc cu bucurie viața în slujirea Domnului, a Bisericii și a comunităților. În cadrul predicii, PS Anton a amintit parcursul parohiei și originea ei: „Cu 33 de ani în urmă, în 1990, a fost sfințită această biserică, pe care ați zidit-o, piatră cu piatră, cu propriile forțe și ați închinat-o Sfintei Marta. De atunci, și în alte comunități ale Diecezei noastre au fost puse pietre de temelie ale multor biserici, încununate cu semnul mântuirii noastre – crucea lui Isus”.
Acea primă piatră pusă pentru construcția parohiei amintește și de necesitatea ca fiecare credincios să fie și el o piatră vie în Biserică și Episcopul, având drept referință și Evanghelia proclamată în timpul Liturghiei, a spus: „Așadar, pentru a fi «pietre vii» cu care Cristos își zidește Biserica trebuie să lucrăm mereu la curăția sufletelor noastre invocând milostivirea și iertarea lui Dumnezeu. Și unde putem obține această iertare? Isus ne-a spus-o clar în Evanghelie: în Biserică, pentru că orice păcat pe care Petru – adică preoții Bisericii – îl dezleagă pe pământ, va fi dezlegat și în ceruri (cf. Matei 16,19), adică va fi iertat de Dumnezeu. Dar există și păcate pe care Petru nu le dezleagă. Care anume? Sunt acele păcate de care oamenii nu se căiesc, pentru care nu le pare rău, pentru care nu își cer iertare”.
PS Anton a continuat: „Sunt convins că doriți să fiți numiți de Isus fericiți așa cum l-a numit fericit și pe Petru (cf. Matei 16,19). Pentru aceasta este nevoie ca și noi, asemenea acestui apostol, să îl mărturisim pe Isus ca Fiul Dumnezeului celui viu (cf. Matei 16,16), adică să ducem o viață sfântă, să iubim Biserica lui Cristos, să fim «pietre vii» ale acestei Bisericii și să nu încetăm să îi cerem iertare lui Dumnezeu atunci când greșim. Făcând astfel, îi vom da glorie în veci lui Dumnezeu, așa cum ne-a învățat Sfântul Paul în lectura a doua”.
Liturghia a fost un moment de bucurie și de laudă adusă Domnului, care știe să fie o piatră vie chiar și în momentele dificile. Pr. Marcin Januś i-a mulțumit Episcopului, comunității, familiei călugărești și tuturor celor care l-au însoțit ca preot al Bisericii lui Dumnezeu și mai ales în perioada slujirii în Moldova. La finalul Liturghiei a avut loc și un moment de fraternitate, un prilej de a schimba urări de bine și bucuria de a fi o Biserică ce își iubește preoții.
