Papa Francisc: Papa Pius al VII-lea a fost un „ambasador al păcii”

13.10.2023, Vatican (Catholica) - Papa Pius al VII-lea, Suveranul Pontif din secolul al XIX-lea, cunoscut mai ales pentru lupta sa cu împăratul Napoleon, a murit în luna august a acestui an acum două sute de ani. Pentru a marca această ocazie, Papa Francisc i-a scris o scrisoare Episcopului de Cesena-Sarsina, Dieceza de origine a Papei Pius al VII-lea. Tema principală a mesajului – semnat pe 21 septembrie și dat publicității astăzi – este „competența și prudența” Papei Pius al VII-lea în relația cu Napoleon.
Papa italian a încercat să dialogheze cu împăratul francez – care îl întemnițase deja pe predecesorul său – semnând cu acesta un Concordat în 1801. A ripostat prin excomunicare abia după ce Napoleon a invadat statele papale. Împăratul l-a luat prizonier pe Papa Pius și l-a transportat în Franța, dar a fost eliberat cinci ani mai târziu, după înfrângerea militară a lui Napoleon. Împreună cu mâna sa dreaptă, Cardinalul Consalvi, a fost cunoscut pentru abordarea sa flexibilă a diplomației, căutând o cale de mijloc între principiile Revoluției Franceze și tradițiile papalității. În scrisoarea sa, Papa Francisc spune că „dacă luăm în considerare perioada istorică în care a trăit Papa Pius al VII-lea, nu putem să nu remarcăm marea înțelepciune cu care a știut să fie un «ambasador al păcii»”. „În fața unui scenariu politic controversat”, continuă Papa, „a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a nu eșua în misiunea sa de gardian și îndrumător al turmei” – o sarcină pe care a îndeplinit-o „în spiritul Fericirilor, care spune că făcătorii de pace sunt fiii lui Dumnezeu”.
Papa Francisc laudă, de asemenea, „îndrăzneala evanghelică cu care [Papa Pius] a îndurat încercări dificile în cei 23 de ani de pontificat”. Relația inițial bună a Papei italian cu Napoleon s-a deteriorat în curând, iar Papa a fost în cele din urmă întemnițat. El a răspuns, scrie Papa Francisc, cu „o docilitate exemplară, oferind totul Domnului pentru binele Bisericii”. Se spune că, după ce Napoleon a fost învins și întemnițat, Papa Pius a devenit îngrijorat pentru starea acestuia, cerându-le temnicerilor săi britanici să îl trateze cu îngăduință.
Pontiful argentinian are, de asemenea, cuvinte calde pentru activitatea de păstor a Papei Pius, numindu-l un om de „umanitate și milostivire”. Înainte de alegerea sa ca Papă, a fost Episcop a două Dieceze: Tivoli și Imola. Ca păstor, scrie Papa Francisc, el „s-a distins prin carisma și bunătatea inimii sale”. „De fapt, în timpul anilor de slujire episcopală, nu a ezitat să se dedice îngrijirii oamenilor, dedicându-se pentru a ușura numeroasele suferințe ale celor afectați de condiții precare”. Papa își încheie scrisoarea încredințându-le credincioșilor din Cesena-Sarsina, Dieceza natală a Papei Pius, sarcina de a-i comunica viața, „pentru ca aceasta să inspire aceeași pasiune pentru slujirea celorlalți și pentru construirea unei societăți armonioase”.
