Papa Francisc: Păzirea vieții interioare
12.11.2023, Vatican (Catholica) - Înțelepciunea vieții, a spus astăzi Papa Francisc, este a avea grijă de ceea ce nu se vede, dar este mai important, a avea grijă de inimă, a păzi viața interioară. Sfântul Părinte a vorbit inspirat de lectura zilei din ritul latin, cu parabola celor zece fecioare. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Evanghelia de astăzi ne oferă o istorie care se referă la sensul vieții fiecăruia. Este parabola celor zece fecioare, chemate să iasă în întâmpinarea mirelui (cf. Mt 25,1-13). A trăi înseamnă aceasta: o mare pregătire pentru ziua în care vom fi chemați să ieșim în întâmpinarea lui Isus! Însă, în parabolă, dintre cele zece fecioare, cinci sunt înțelepte și cinci sunt nesăbuite. Să vedem în ce constă înțelepciunea și nesăbuința. Înțelepciunea vieții și nesăbuința vieții.
Toate acele tinere sunt prezente pentru a-l primi pe mire, adică vor să îl întâlnească, așa cum și noi dorim o realizare fericită a vieții: diferența între înțelepciune și nesăbuință nu se află, așadar, în buna voință. Nici nu se află în punctualitatea cu care se ajunge la întâlnire: toate erau acolo. Diferența între cele înțelepte și cele nesăbuite este alta: pregătirea. Spune textul: cele înțelepte: „împreună cu candelele, au luat untdelemn” (v. 4); în schimb, cele nesăbuite nu au luat. Iată diferența: untdelemnul. Și care este una din caracteristicile untdelemnului? Că nu se vede: este în candele, nu este vizibil, dar fără el candelele nu dau lumină.
Privim la noi și vedem că viața noastră este în același pericol: de atâtea ori suntem atenți la aparențe, important este a avea grijă bine de propria imagine, a face figură frumoasă în fața celorlalți. Dar Isus spune că înțelepciunea vieții se află în altă parte: în a avea grijă de ceea ce nu se vede, dar este mai important, a avea grijă de inimă. Păzirea vieții interioare. Înseamnă a ști să ne oprim pentru a asculta propria inimă, pentru a veghea asupra propriilor gânduri și sentimente. De câte ori noi nu știm ce s-a întâmplat în inima noastră în ziua aceea. Ce se întâmplă în fiecare dintre noi? Înțelepciunea înseamnă a face spațiu tăcerii, pentru a fi capabili să ne ascultăm pe noi și pe ceilalți. Înseamnă a ști să renunțăm la un pic de timp petrecut în fața ecranului telefonului pentru a privi lumina din ochii celorlalți, din propria inimă, din privirea lui Dumnezeu asupra noastră. Înseamnă a nu ne lăsa prinși în activism, ci a dedica timp Domnului, ascultării Cuvântului Său.
Și Evanghelia ne dă sfatul corect pentru a nu neglija untdelemnul vieții interioare, „untdelemnul sufletului”: ne spune că este important să îl pregătim. În relatare vedem, de fapt, că fecioarele au deja candelele, dar trebuie să pregătească untdelemnul: trebuie să meargă la cei care vând, să îl cumpere, să îl pună în candele… (cf. v. 7.9). Așa este pentru noi: viața interioară nu se improvizează, nu este chestiune de o clipă, de când și când, de o dată pentru totdeauna; trebuie pregătită dedicând un pic de timp în fiecare zi, cu statornicie, așa cum se face pentru orice lucru important.
Așadar, ne putem întreba: eu ce anume pregătesc în acest moment al vieții? În mine, ce anume pregătesc? Probabil încerc să pun deoparte vreo economie, mă gândesc la o casă sau la o mașină nouă, la proiecte concrete… Sunt lucruri bune, nu sunt lucruri urâte. Dar mă gândesc să dedic timp și îngrijirii inimii, rugăciunii, slujirii celorlalți, Domnului care este ținta vieții? Așadar, cum este untdelemnul sufletului meu? Fiecare dintre noi să se întrebe așa: cum este untdelemnul sufletului meu? Îl alimentez, îl păstrez bine? Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să păzim untdelemnul vieții interioare.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
De mai multe luni Sudanul este pradă a unui război civil care nu dă semne că se stinge și care provoacă numeroase victime, milioane de evacuați interni și refugiați în țările limitrofe și o situație umanitară foarte gravă. Sunt aproape de suferințele acelor populații îndrăgite din Sudan, și adresez un apel insistent responsabililor locali, pentru ca să favorizeze accesul ajutoarelor umanitare și, cu contribuția comunității internaționale, să lucreze pentru căutarea de soluții pașnice. Să nu uităm de acești frați ai noștri care sunt în încercare!
Și gândul se îndreaptă în fiecare zi spre situația foarte gravă din Israel și din Palestina. Sunt aproape de toți cei care suferă, palestinieni și israelieni. Îi îmbrățișez în acest moment întunecat. Și mă rog mult pentru ei. Armele să se oprească, nu vor aduce niciodată pacea, iar conflictul să nu se lărgească! Ajunge! Ajunge, fraților, ajunge! La Gaza, să fie ajutați imediat răniții, să fie protejați civilii, să fie lăsate să ajungă mult mai multe ajutoare umanitare acelei populații epuizate. Să fie eliberați ostaticii, între care sunt atâția bătrâni și copii. Fiecare ființă umană, fie că este creștin, evreu, musulman, din orice popor și religie, fiecare ființă umană este sacră, este prețioasă în ochii lui Dumnezeu și are dreptul de a trăi în pace. Să nu pierdem speranța: să ne rugăm și să lucrăm fără încetare pentru ca simțul de umanitate să prevaleze asupra împietririi inimilor.
În urmă cu doi ani era demarată Platforma de Acțiune Laudato Si’. Mulțumesc celor care au aderat la această inițiativă și încurajez să continue drumul de convertire ecologică. În această privință, să ne rugăm pentru Conferința de la Dubai despre schimbările climatice, COP28, de acum apropiată. Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulțumirii, despre tema „Stilul cooperativ pentru dezvoltarea agriculturii”.
Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini din Italia și din alte părți ale lumii, îndeosebi preoții din Arhidieceza de Szczecin-Kamień (Polonia) și grupurile parohiale din Augsburg, Zara, Poreč, Pola, Porto și Paris. Salut membrii din Comunitatea „Sfântul Egidiu” care provin din unele țări din Asia și îi încurajez în angajarea lor de evanghelizare și promovare. Înainte, curaj! Și voi ajutați și pentru a face pacea. Salut credincioșii din Volargne, Ozieri și Cremona. Primesc cu afect pelerinajul credincioșilor ucraineni și al călugărilor bazilitani – văd steagurile ucrainene acolo -, veniți din diferite țări pentru a celebra al patrulea centenar al martiriului Sfântului Iosafat. Mă rog cu voi pentru pacea în țara voastră martirizată. Fraților și surorilor, să nu uităm martirizata Ucraina, să nu o uităm! Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
