Pr. Ermil Jurja l-a prezentat pe Sf. Iosafat
14.11.2023, Cluj (Catholica) - Duminică, 12 noiembrie 2023, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, la Sfânta Liturghie arhierească solemnă celebrată de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, participanții au avut ocazia să venereze moaștele Sfântului Iosafat (1580-1623), aduse în fața Altarului de pr. Ierom. Ermil Jurja, în contextul marcării încheierii Anului omagial jubiliar la 400 de ani de la martiriul acestui sfânt.
Viața Sfântului Iosafat, numit de Papa Ioan Paul al II-lea „Apostolul Unității” și importanța specială pe care o are acest Sfânt pentru călugării bazilieni din România, a prezentat-o, după Sfânta Liturghie, pr. Laurean Daboc OSBM. A început amintind virtuțile Sfântului Iosafat, „stăruința în rugăciune, caritatea, zelul pentru unitatea Bisericilor”, care l-au condus la martiriu: „în timp ce se afla în vizită pastorală la Vitebsk, atacat de o gloata furioasă a fost martirizat, lovit în cap cu o secure și aruncat în fluviul Dvina”. Sfântul Iosafat, a cărui rugăciune era: «Doamne, ajută-mă să-mi pot vărsa sângele pentru unitate și ascultare față de Scaunul Apostolic», în momentul morții, și-a binecuvântat asasinii, spunând: «Voi mă urâți de moarte, dar eu vă port pe toți în inimă și sunt bucuros să mor pentru voi». „Și, cu mâna întinsă în binecuvântare, trece la Domnul”, a descris pr. Laurean scena martiriului care a străbătut secole până azi.
Sfântul Arhiepiscop martir Iosafat, s-a mai arătat, „a fost înscris în rândul fericiților de Papa Urban al VIII-lea, în 16 mai 1643, fiind canonizat de Papa Pius al IX-lea la 29 iunie 1867, în prezența a peste 500 de Episcopi și Patriarhi și a Colegiului Cardinalilor din Roma. În 1982, Papa Leon al XIII-lea extinde cultul său pentru Biserica Universală. Primul Sfânt al Bisericii Greco-Catolice este cinstit în mod deosebit în Lituania, Belarus, Polonia, Ucraina și Biserica noastră Greco-Catolică”.
A mai evidențiat faptul că după moarte, Sfântul Iosafat a impresionat mai ales prin două miracole: „Trupul său nu s-a descompus pentru multă vreme, și, adversarii și asasinii lui s-au convertit”. Chiar și „Episcopul ortodox Meletius, autorul moral al asasinatului, a continuat misiunea lui Iosafat, promovând unirea Bisericilor. Iată cum sângele martiriului dă roade în Biserică. (…) Trupul Sf. Iosafat, după lungi peregrinări ajunge la Roma. Țarul Petru cel Mare a dat ordin să fie ars, dar nu au reușit, Domnul îl ocrotea. În 1949, din dispoziția Papei Pius al XII-lea, corpul este adus de la Viena la Roma. La deschiderea Conciliului Vatican al II-lea Papa Ioan al XXIII-lea, numit «Papa buono» – «Papa cel bun», anunță că a hotărât ca trupul Sfântului Iosafat să fie depus în Altarul Sfântului Vasile cel Mare din Bazilica San Pietro. Va fi depus în 22 noiembrie 1963, și, în 25 noiembrie, s-a celebrat, în ritul bizantin, solemnitatea în onoarea Sf. Iosafat, prezidată de Papa Paul al VI-lea.”
Alte aspecte evidențiate: „La 20 de ani, Sf. Iosafat este trimis de către tatăl său la Vilnius, să învețe negustoria, dar el alege negustoria Domnului. Tânărul Ioan, născut și crescut într-o familie ortodoxă, vede dezbinarea dintre creștini și pune la inimă cuvintele Evangheliei de la Ioan, cap. XVII, «Ca toți să fie una… pentru ca lumea să creadă»”. Astfel, el „caută să vadă ceea ce unește, elementele comune ale tradiției creștine, cum sunt Sfânta Scriptură, Sfintele Taine, Sfânta Liturghie, cultul sfinților, cinstirea Preacuratei Fecioare Maria și viața călugărească.”
„Este un reformator al vieții călugărești baziliene. Împreună cu [Mitropolitul] Velyamin-Rutskyi organizează primul Capitlu general și dă o regulă pentru toți Călugării Bazilieni și fondează Ordo Sancti Basilii Magni Ruthenorum, cu conducerea unică centralizată, compus din mai multe mănăstiri din diferite Biserici Orientale, inclusiv mănăstiri din țara noastră. A reorganizat viața călugărească introducând o disciplină monastică fundamentată pe Sfânta Scriptură, învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii, în mod deosebit Sf. Vasile cel Mare și pe cărțile liturgice orientale. În cinstea Sf. Iosafat, prin decretul Congregației Orientale din 12 mai 1932, Ordinul nostru se numește oficial Ordo Basiliani Sancti Josaphat.”
Pr. Laurean Daboc OSBM a mai adăugat: „Avea un dar deosebit de a predica explicând cuvântul Sfintei Scripturi pe care el îl trăia din plin. Cuvintele sale penetrau în inimile credincioșilor și provocau lacrimi. Apostolatul și exemplul său au fost foarte eficiente și au atras un mare număr de persoane la Biserica Greco-Catolică, încât adversarii săi și ai Unirii l-au numit «răpitorul de suflete»”. A urat tuturor să fie asemeni Sfântului Iosafat, „răpitori de suflete” pentru Cristos.
