Exortație apostolică „C’est la confiance” tipărită în română
30.11.2023, Iași (Catholica) - La 15 octombrie 2023, Papa Francisc a oferit Bisericii întregi o exortație apostolică despre încrederea în iubirea milostivă a lui Dumnezeu cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a nașterii Sfintei Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe. Titlul acesteia, publicat în limba franceză, redă un cuvânt cheie din spiritualitatea Micii Flori a Carmelului, și anume „încrederea”. Exortația a fost tradusă în limba română de pr. Mihai Pătrașcu, devenind al 99-lea titlu din colecția Documente a Editurii „Presa Bună”.
Începutul exortației conține chiar aceste cuvinte: „C’est la confiance et rien que la confiance qui doit nous conduire à l’Amour”: „Încrederea și nimic altceva decât încrederea trebuie să ne conducă la Iubire”. De fapt, anul acesta este unul jubiliar și sub un alt aspect: se împlinesc 100 de ani de la beatificarea Micii Tereza de către Papa Pius al XI-lea. Ascunsă de la vârsta de 15 ani în interiorul zidurilor mănăstirii Carmelului din Lisieux, într-o viață contemplativă și de clauzură, Tereza devine imediat după moartea sa, la vârsta de 24 de ani, tot mai cunoscută în Biserică. În anul 1921 este declarată Venerabilă; doi ani mai târziu, Fericită; în anul 1925 este canonizată, iar în 1927 declarată patroană a misiunilor. Ca și cum nu a fost îndeajuns, această tânără a Franței sfârșitului de secol XIX primește titlul de Învățător al Bisericii, expertă în „scientia amoris” (știința iubirii). Fiind an jubiliar, pentru intervalul 2022-2023, UNESCO a inserat-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus printre personalitățile de celebrat, cu ocazia celei de-a 150 de ani de la nașterea sa.
Aceste câteva rânduri sunt suficiente pentru a trezi curiozitatea cu privire la figura acestei tinere, lansând inevitabil întrebarea: Ce a făcut extraordinar? Ce scrieri a lăsat în urma ei? Cu ce anume continuă să impresioneze? Prima care ar reacționa în direcția încetării oricărui discurs elogiativ la adresa ei ar fi chiar Tereza. Simplitatea, umilința și micimea ei s-ar opune prea multor laude și aprecieri. Dacă i s-ar da cuvântul, ea ne-ar spune probabil că Isus a fost unica ei iubire în viața pământească. Însă în iubirea aceasta a inserat toată iubirea ei pentru oameni, pentru păcătoși, pentru suflete, pentru mântuirea lor. Ea ne-ar învăța calea mică a încrederii și a iubirii. Mică, nu pentru că este neînsemnată, ci pentru că nu pretinde nicio capacitate ieșită din comun și niciun talent pentru a o urma, ea fiind posibilă pentru toți.
Exortația are patru părți: 1) Isus pentru ceilalți. Tereza dovedește de mică un suflet misionar. Ea este eliberată de „autoreferențialitate”. O interesează sufletele. Isus nu este al ei decât în măsura în care îi ai pe toți cei pe care îi poartă în inimă; 2) Calea mică a încrederii și a iubirii. E cea pe care nimeni nu invocă vreun merit înaintea lui Dumnezeu, deoarece toată speranța nu este în sine, ci în harul divin; 3) Voi fi iubirea. Aceasta se trăiește în cazul Micii Tereza în simplitate deplină, ca vocație principală în inima Bisericii; 4) În inima evangheliei. Sfânta Carmelului din Lisieux rămâne o învățătoare a sintezei. Ea țintește la esențial. Exortația este mică în conținut. Citirea ei este edificatoare și provocatoare de reflecție. Să aibă parte de cât mai mulți cititori! Sfânta Tereza îi poate inspira în multe feluri pe cei care ajung să o cunoască, căci ea, după cum a spus, își petrece cerul făcând bine pe pământ. (Pr. Cristian Diac pentru Ercis.ro)
