Hramul parohiei „Fericitul Anton Durcovici” din 1 Decembrie
13.12.2023, București (Catholica) - „Luați parte cât mai des la Jertfa dumnezeiască a Mielului, la Sfânta Liturghie.” Acest îndemn al Fericitului Anton Durcovici, Episcop martir, a călăuzit poporul lui Dumnezeu, preoți și laici, la sărbătoarea patronului ceresc al comunității parohiei din localitatea 1 Decembrie, județul Ilfov. Sfânta Liturghie, celebrată anticipat în ziua de sâmbătă, 9 decembrie 2023, a adunat în jurul altarului bisericii preoți din parohiile învecinate, având la centru pe pr. prof. Emil Moraru, responsabil al Academiei Teologice Anton Durcovici și prodecan al Facultății de Teologie Romano-Catolică din București.
„Dumnezeu, stăpânul absolut al vieții și al morții, oprește și condamnă orice atentat la viață”: este o altă învățătură a Episcopului Anton Durcovici, martirul iubirii lui Cristos. Însă, cu toate acestea, Fer. Anton nu i-a condamnat niciodată pe cei care l-au persecutat și l-au omorât, acum 72 de ani, ci s-a rugat pentru ei, asemenea Mântuitorului Isus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Lc 23,34) și Sf. Ștefan, diacon: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” (Fap 7,60). De altfel, pr. decan Nicolaie Farcaș, parohul parohiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus, din București, a evocat în cadrul omiliei aceleași virtuți ale Fer. Anton, reamintind anumite aspecte din viața Episcopului Anton Durcovici, cu un accent deosebit asupra martiriului său.
„Dacă lumea vă urăște, să știți că pe mine m-a urât înainte de voi!” (In 15,18). „Aceste cuvinte ale lui Isus pe care tocmai le-am auzit în Evanghelie ne ajută să înțelegem motivul martiriului creștin. Motivul este ura față de Cristos. Atunci când trăim altfel decât lumea, în mod inevitabil atragem ura lumii. Așa s-a întâmplat și cu Fer. Episcop Anton Durcovici”, a spus pr. Nicolaie, ctitorul bisericii închinate Fer. Anton Durcovici. „«Fiți tari! Fiți statornici în credință!» Cuvinte care sunt valabile și pentru noi, cei de astăzi”, a subliniat părintele, citându-l pe Episcopul Anton. „«Închinați-vă sincer Dumnezeului părinților voștri, așa cum vă învață Sfânta Biserică!» Episcopul Durcovici era conștient de ceea ce avea să se întâmple, de aceea a pregătit poporul pentru perioada când nu mai avea să fie preoți, deși era convins că vor veni zile mai bune și pentru poporul român atât de greu încercat”. Amintind de faptul că Episcopul Durcovici a fost încarcerat și la Jilava, părintele i-a îndemnat pe toți ceiprezenți: „Ar fi bine ca ori de câte ori trecem prin această localitate, să ne amintim că aici au suferit mulți. La fel, Episcopul Anton a avut de îndurat aici multe umiliri, torturi fizice și psihice.”
„Sunt gol și mi-e frig. Sunt Episcopul Anton.” Astfel s-a prezentat Fericitul Anton celor care l-au întâmpinat în celula neagră a închisorii de la Sighet. „Duceți crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii și pentru mult încercatul popor român.” Tot acolo, dar în celula morții, Mons. Durcovici a primit dezlegarea de la pr. Rafael Friedrich și a plecat în casa Tatălui ceresc: „Anton, Episcop. Rugați-vă pentru mine ca să nu cedez… Mor de foame și de sete… Dă-mi dezlegarea… Anton în agonie…” „Aceste cuvinte”, a continuat părintele Nicolaie, „sunt asemănătoare cu cele pe care Cristos le-a rostit pe cruce: «Mi-e sete» (In 19,28). Setea Episcopului este setea lui Cristos, suferința sa este cea a lui Cristos. Depinde de noi ca sacrificiul Episcopului Anton să nu rămână zadarnic: el trebuie să reînsuflețească credința noastră. Să nu irosim mărturia Fericitului nostru martir Anton; să o facem credibilă, vizibilă, în acest moment al istoriei noastre.”
La sfârșitul Sfintei Liturghii, înainte de binecuvântarea finală, pr. Emil Moraru a făcut o mărturisire, amintind că în anul 2005 i-a fost încredințată de către Arhiepiscopul Ioan Robu misiunea de responsabil al Academiei Teologice Anton Durcovici: „La această Sfântă Liturghie m-am tot gândit și m-am impulsionat că trebuie să îl facem cunoscut pe acest Episcop al nostru. Cred că astăzi este o responsabilitate a noastră de a ne ruga prin mijlocirea lui și de a-l face mai mult cunoscut.” (Florentina Teodorescu pentru ARCB.ro)
