Papa Francisc: Am descoperit fața lui Dumnezeu ca Tată al milostivirii?
04.02.2024, Vatican (Catholica) - „Prima noastră muncă spirituală este aceasta: a renunța la Dumnezeul pe care credem că îl cunoaștem și să ne convertim în fiecare zi la Dumnezeul pe care Isus ni-l prezintă în Evanghelie, care este Tatăl iubirii și Tatăl compasiunii.” Aceste cuvinte au fost spuse de Papa Francisc astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgie ni-l arată pe Isus în mișcare: de fapt, El tocmai a terminat de predicat și, ieșind din sinagogă, merge în casa lui Simon Petru, unde o vindecă pe soacră; după aceea, spre seară, iese din nou spre poarta cetății, unde întâlnește atâția bolnavi și posedați de diavol și îi vindecă; dimineața următoare, se trezește devreme și iese pentru a se retrage ca să se roage; și în sfârșit pornește din nou la drum prin Galileea (cf. Mc 1,29-39). Isus în mișcare. Să ne oprim asupra acestei mișcări continue a lui Isus, care ne spune un lucru important despre Dumnezeu și, în același timp, ne interpelează cu câteva întrebări despre credința noastră.
Isus care merge în întâmpinarea omenirii rănite ne manifestă fața Tatălui. Se poate întâmpla ca înăuntrul nostru să mai existe ideea unui Dumnezeu distant, rece, indiferent față de soarta noastră. În schimb Evanghelia ne arată că Isus, după ce a învățat în sinagogă, iese afară, pentru ca acel Cuvânt pe care l-a predicat să poată ajunge la persoane, să le atingă și să le vindece. Făcând astfel ne revelează că Dumnezeu nu este un stăpân distant, care ne vorbește de sus; dimpotrivă, este un Tată plin de iubire care se apropie, care vizitează casele noastre, care vrea să salveze și să elibereze, să vindece de orice rău trupesc sau spiritual. Dumnezeu este mereu aproape de noi. Atitudinea lui Dumnezeu se poate spune în trei cuvinte: apropiere, compasiune și duioșie. Dumnezeu care se apropie pentru a ne însoți, duios, și pentru a ne ierta. Nu uitați aceasta: apropiere, compasiune și duioșie. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu.
Umblarea neîncetată a lui Isus ne interpelează. Ne putem întreba: am descoperit fața lui Dumnezeu ca Tată al milostivirii sau credem și vestim un Dumnezeu rece, un Dumnezeu distant? Credința ne insuflă neliniștea drumului sau pentru noi este o mângâiere intimă, care ne lasă liniștiți? Ne rugăm numai pentru a ne simți în pace sau Cuvântul pe care îl ascultăm și îl predicăm ne face și pe noi să ieșim, ca Isus, în întâmpinarea celorlalți, pentru a răspândi mângâierea lui Dumnezeu? Aceste întrebări, ne va face bine să ni le punem nouă înșine.
Așadar, să privim la drumul lui Isus și să ne amintim că prima noastră muncă spirituală este aceasta: a renunța la Dumnezeul pe care credem că îl cunoaștem și să ne convertim în fiecare zi la Dumnezeul pe care Isus ni-l prezintă în Evanghelie, care este Tatăl iubirii și Tatăl compasiunii. Tatăl apropiat, compătimitor și duios. Și atunci când descoperim adevărata față a Tatălui, credința noastră se maturizează: să nu mai rămânem „creștini de sacristie”, sau „de salon”, ci să ne simțim chemați să devenim purtători ai speranței și vindecării lui Dumnezeu. Maria Preasfântă, Femeia pe drum, să ne ajute să îl vestim și să îl mărturisim pe Domnul care este apropiat, compătimitor și duios.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
La 10 februarie, în Asia orientală și în diferite părți ale lumii, milioane de familii vor celebra revelionul lunar. Să ajungă la ei salutul meu cordial, cu urarea ca această sărbătoare să fie ocazie pentru a trăi relații de afect și gesturi de atenție, care să contribuie la crearea unei societăți solidare și fraterne, unde fiecare persoană să fie recunoscută și primită în demnitatea sa inalienabilă. În timp ce invoc asupra tuturor binecuvântarea Domnului, invit să ne rugăm pentru pace, la care lumea tânjește atât de mult și care, astăzi mai mult ca oricând, este pusă în pericol în multe locuri. Ea nu este o responsabilitate a câtorva, ci a întregii familii umane: să cooperăm pe toți la construirea ei cu gesturi de compasiune și curaj! Și să continuăm să ne rugăm pentru populațiile care suferă datorită războiului, în special în Ucraina, în Palestina și în Israel.
Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viață, despre tema „Forța vieții ne surprinde”. Mă unesc cu Episcopii italieni dorind depășirea viziunilor ideologice pentru a redescoperi că fiecare viață umană, chiar și cea mai marcată de limite, are o valoare imensă și este capabilă să dăruiască ceva celorlalți. Salut tinerii din atâtea țări veniți pentru Ziua mondială de rugăciune și reflecție împotriva traficului de persoane, care se va celebra la 8 februarie, comemorarea Sfintei Iosefina Bakhita, sora sudaneză care de tânără a fost sclavă. Și astăzi atâția frați și surori sunt înșelați cu promisiuni false și după aceea supuși la exploatări și abuzuri. Să ne unim toți pentru a contrasta fenomenul dramatic global al traficului de persoane umane. Să ne rugăm și pentru morții și râniții din incendiile devastatoare care au lovit centrul statului Cile.
Și vă salut pe voi toți care ați venit din Roma, din Italia și din atâtea părți ale lumii. Salut îndeosebi consacrații și consacratele din peste 60 de țări care participă la întâlnirea „Pelerini de speranță pe calea păcii”, promovată de Dicasterul pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică. Salut studenții din Badajoz, Spania, și cei de la Școala Saleziană „Sévigné” din Marseille; precum și credincioșii polonezi din Varșovia și din alte orașe, și pe voi toți, și pe tinerii Neprihănitei. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
