Papa Francisc: Lenea este „o ispită foarte periculoasă”
14.02.2024, Vatican (Catholica) - În timpul audienței generale de miercuri, 14 februarie – care anul acesta a coincis cu Miercurea Cenușii și începutul Postului Mare – Papa Francisc a reflectat asupra dimensiunii umane a viciului acediei, cunoscut mai mult sub numele de lene, observând că este „un efect mai mult decât o cauză”. Remarcând că este „o ispită foarte periculoasă”, Sfântul Părinte a reflectat asupra modului în care acedia, care este un cuvânt grecesc ce înseamnă „lipsă de grijă”, cuprinde o dimensiune „psihologică și una filozofică” și poate fi legată de apatie – și chiar de absenteism – care poate avea ramificații serioase atât în viața noastră personală, cât și în cea spirituală.
„Este ca și cum cei care îi cad victime sunt striviți de o dorință de moarte. Simt dezgust față de orice, relația cu Dumnezeu devine plictisitoare pentru ei și chiar și cele mai sfinte acte, cele care în trecut le încălzeau inimile, acum le par complet inutile”, a observat Sfântul Părinte în fața credincioșilor reuniți în Aula de audiențe Papa Paul al VI-lea. Pornind de la dimensiunea umană a acestui viciu, a subliniat modul în care, într-o înțelegere contemporană, acesta poate fi strâns asociat cu „răul depresiei”, observând că pentru cei afectați de acedia „viața își pierde semnificația, rugăciunea devine plictisitoare și orice luptă pare lipsită de sens”. Pentru Pontif, această atitudine apatică, sau indiferentă, începe, de asemenea, atunci când „o persoană începe să regrete trecerea timpului și tinerețea care a rămas iremediabil în urmă”
„Dacă în tinerețe am nutrit pasiuni, acum ele par ilogice, vise care nu ne-au făcut fericiți. Așa că ne lăsăm duși de val, iar distracția, nepăsarea par a fi singurele căi de scăpare: am vrea să fim amorțiți, să avem mintea complet goală… Este un pic ca și cum am muri în avans”, a adăugat Sfântul Părinte. Papa s-a inspirat din exemplul vechilor părinți din deșert, oprindu-se în special la pustnicul Evagrie Ponticul, din secolul al IV-lea, care se referea la acest viciu ca la „demonul de la amiază”. Reflectând asupra relatării călugărului despre acest fenomen, a spus: „Omul leneș nu face cu solicitudine lucrarea lui Dumnezeu”, adăugând că „acesta ne cuprinde în mijlocul zilei, când oboseala este la apogeu și orele care ne așteaptă par monotone, imposibil de trăit”.
Cu toate acestea, pentru Pontif, antidotul „cel mai important” împotriva acestei tendințe este ceea ce a descris ca fiind „răbdarea credinței”. Dezvoltarea acestei răbdări la nivel personal se bazează pe rezistența la tentația de a fi „în altă parte” sau la dorința de „a evada din realitate”, a explicat Sfântul Părinte. „Trebuie, în schimb, să avem curajul de a rămâne și de a întâmpina prezența lui Dumnezeu în «aici și acum», în situația așa cum este ea”, a continuat el. Papa Francisc a avertizat împotriva „demonului” acestui viciu subliniind că „vrea să te facă să crezi că totul este în zadar, că nimic nu are sens, că nu merită să te ocupi de nimic și de nimeni”. „Câte persoane, în stăpânirea acediei, stârnite de o neliniște fără chip, au abandonat în mod stupid viața bună în care se angajaseră”, a deplâns el.
Subliniind că este o „bătălie care trebuie câștigată cu orice preț”, Papa s-a bazat pe exemplul sfinților, unde „în multe dintre jurnalele lor” se poate vedea că s-au confruntat „cu momente teribile, cu adevărate nopți ale credinței, când totul pare întunecat”. Exemplul sfinților ne arată cum „să trecem noaptea cu răbdare” și „să menținem o măsură mai mică de angajament, să ne fixăm obiective mai la îndemână, dar în același timp să rezistăm, să perseverăm sprijinindu-ne pe Isus, care nu ne abandonează niciodată în ispită”. „Credința, chinuită de încercarea acediei, nu își pierde valoarea. Dimpotrivă, este adevărata credință, credința foarte umană, care, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, în ciuda întunericului care o orbește, continuă să creadă cu umilință”, a spus Papa.
