Pr. Frigerio: Modele de sexualitate fluide care îi dezorientează pe tineri
22.03.2024, Roma (Catholica) - „Astăzi, pericolul cel mai urât este ideologia gender, care anulează diferențele.” La 1 martie 2024, cu ocazia unei întâlniri în Vatican, Papa Francisc a condamnat din nou „această ideologie urâtă din timpul nostru care șterge umanitatea. În schimb, bărbatul și femeia se află într-o „tensiune” rodnică, a subliniat Pontiful vorbind liber. Însă Papa Francisc nu este nou cu aceste critici: în discursul de început de an adresat corpului diplomatic a definit ideologia gender „nefastă” și „foarte periculoasă”, și anterior, în diferite ocazii, a vorbit despre aceasta în termeni de „colonizare ideologică”.
Problema gender este delicată și înșelătoare: teoriile cele mai radicale, îndepărtându-se de realitatea biologică, susțin principiul unui individ „neutru” cu o identitate sexuală „fluidă” (gender fluidity), bazată pe dorință sau pe modul de „a se simți” de moment. Și nu lipsesc tentative de a introduce această ideologie în școli; este suficient să ne gândim la „carriera alias” (procedură administrativă care, pe baza unui acord rezervat între școală sau ateneu, student și familie [în cazul în care studentul este un minor], prevede posibilitate de a modifica în registre și acte interne numele studentului cu numele ales de studentul însuși, în cazul în care acesta din urmă este o persoană transsexuală sau a demarat un parcurs de tranziție, n.t.). Familiile și educatorii se simt nepregătiți. Cum trebuie înfruntată problema? Ce poate să facă Biserica? Vorbim despre aceasta cu pr. Alberto Frigerio, medic și profesor de bioetică la ISSR din Milano.
– Pr. Alberto, ce este și ce consistență științifică are teoria gender?
– Instanța de fond a teoriei gender este denaturalizarea sexualității în favoarea unei înțelegeri pur culturale a ei, conform cuvintelor lui Gayle Rubin: „Visul pe care îl găsesc mai stimulant este acela al unei societăți androgine și fără gen (dar nu fără sex), în care anatomia individuală este irelevantă pentru a ști cine suntem, ce facem și cu cine facem dragoste”. Gender theory are prestigiul de a percepe complexitatea sexualității umane, afirmând că nu totul este determinat biologic, ci are limita de a exprima o antropologie dualistă, spiritualistă și logocentrică, ce subordonează ființa vie limbajului în loc să o înțeleagă ca ființă înzestrată cu limbaj. În schimb, subiectul se relaționează cu realitatea prin intermediul trupului, care se dăruiește și se trăiește în diferență, motiv pentru care bărbați și femei sunt conotați de posturi specifice. Schema corporală masculină și feminină, care transpare în conformarea externă și internă a genitalelor, permite să se califice postura lui și a ei ca transcendentă și primitoare, după cum dovedește evenimentul generării. Înțelegerea poziției masculine și feminine ca intrusivă și receptivă, în trecut greșit interpretată și tradusă din punct de vedere social în termeni de activitate și pasivitate, superioritate și inferioritate, documentează existența a două moduri de a fi și de a exista care se realizează în relație.
– Se poate vorbi de ideologie gender?
– În „Originile totalitarismului”, Hannah Arendt găsește nucleul oricărei gândiri ideologice în voința de a impune cu forța o lectură parțială a realității. Este ceea ce se întâmplă cu gender, care absolutizează realitatea culturală în detrimentul realității naturale, așa încât să nege reciprocitatea naturală bărbat-femeie și să golească baza antropologică a familiei, și realizează o „excomunicare socială” față de cel care, chiar în mod raționat și respectuos, nu este de acord. Să ne gândim apoi la problema învechită a blocării pubertății pentru cel care experimentează o tulburare afectivă și/sau cognitivă referitoare la genul acordat la naștere pe baza sexului fenotipic. Conform unor studii autoritare și actualizate, în 85% dintre cazuri disforia de gen se rezolvă cu creșterea, în timp ce blocarea pubertății aduce îmbunătățiri minime asupra sănătății mentale, a imaginii corporale și a adaptării psihosociale. Pentru acest motiv unele țări pioniere în materie de blocare a pubertății (Regatul Unit, Suedia, Finlanda) au revăzut liniile conducătoare, prevăzând tratamentul în cazuri singulare și oricum în cadrul unor protocoale de cercetare. Așadar, în locul lui „gender affirmative model”, promovat de viziunea gender, care invită să se identifice cu genul perceput și prevede să se intervină asupra corporalității pentru a o coordona cu psihicul, trebuie preferată o abordare prudentă, care să ajute subiectul să primească, să interiorizeze și să integreze transformările fizice într-o nouă imagine despre sine, cum semnalează Susanna Tamaro într-un articol recent în Corriere della Sera, cu titlul foarte elocvent: „Eu, fetiță într-un corp greșit, m-am descoperit femeie”.
– Însă cazurile de disforie de gen, îndeosebi în rândul celor mai tineri, sunt în creștere. Cum se explică aceasta?
– Conform The William Institute, cei care se îndepărtează de binarismul mascul-femelă eterosexual au trecut de la 2,2-5,6% în 2014 la 9% în 2022. O fluidificare identitară care se poate datora diferitelor motive între care se menționează: criza familială, care pune în pericol mecanismele de identificare primare; viziunea modernă de libertate, înțeleasă ca absolută, care ar putea dispune în mod nelimitat de toate, inclusiv corporalitatea; modele de sexualitate fluide care au efect de dezorientare, îndeosebi asupra tinerilor; răspândirea mentalității capitaliste care reduce subiectul la marfă de schimb; pierderea naturii corporale corelată cu venirea infosferei care accentuează dimensiunea psihică a subiectului, „reducând la tăcere” corporalitatea.
– Ce parcursuri educative trebuie promovate în privința educației la iubire?
– Așa cum am spus deja, masculinul și femininul constituie două aspecte diferite ale naturii umane comune, care se declină în termeni duali. Astfel se deschide etica diferenței, care determină la asumarea unei atitudini de recunoaștere recunoscătoare cu și pentru celălalt. În acest sens, este de dorit ca modelele culturale și acțiunea educativă, și în școală, să promoveze relația bărbat/femeie în vederea unui drum de creștere reciprocă, după cum s-a prospectat în 2019 de documentul Congregației pentru Educația Catolică „Bărbat și femeie i-a creat. Pentru o cale de dialog cu privire la problema gender în educație”.
– Care este misiunea Bisericii, a cărei învățătură în această materie este considerată de mulți depășită?
– Misiunea esențială a Bisericii este să primească persoanele și să deschidă parcursuri de viață bună, după cum recomandă pedagogia iubirii predicată de Papa Francisc. În acest scop, este chemată să promoveze ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea numea „antropologie adecvată”, în măsură să clarifice cine este persoana umană și ce trebuie să facă pentru a fi astfel în mod corect. Făcând aceasta, este decisiv să se asume contribuțiile fiecărei discipline (biologie, psihologie etc.), dispunându-le într-un orizont de sens unitar. Este ceea ce se preocupă să facă teologia, care nu constituie o știință enciclopedică, ci, folosindu-se de metoda filozofică, oferă o privire „care orientează”, care dispune datele particulare cu referință la întregul revelat de „Cristos, care îl dezvăluie pe deplin pe om sieși”, așa cum afirmă Gaudium et spes la nr. 22. (material al Agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
