Papa Francisc: Speranța este un dar care vine direct de la Dumnezeu
08.05.2024, Vatican (Catholica) - În cadrul audienței generale de miercuri, Papa Francisc s-a concentrat asupra importanței virtuții teologice a speranței, menționând că aceasta este atât o componentă fundamentală a vieții creștine, orientându-i pe credincioși spre viitor, cât și un antidot puternic împotriva nihilismului. „Creștinii au speranță nu prin meritele lor. Dacă ei cred în viitor, este pentru că Cristos a murit și a înviat și ne-a dăruit Duhul Său”, a spus Sfântul Părinte în fața miilor de credincioși adunați în Piața San Pietro. „Noi spunem că speranța este o virtute teologică. Ea nu provine de la noi, nu este o încăpățânare de care vrem să ne convingem singuri, ci este un dar care vine direct de la Dumnezeu”, a continuat el.
Luându-l ca exemplu pe Sfântul Paul, Pontiful a observat că apostolul a stabilit „o nouă logică a experienței creștine” pentru mulți „creștini în îndoială” atunci când a explicat că învierea lui Cristos este un fundament pe care se naște o viață nouă și că „nici o înfrângere și nici o moarte nu este veșnică”. Papa a reflectat asupra rolului central pe care speranța îl joacă în viața de zi cu zi a creștinilor, menționând că este un „răspuns oferit inimii noastre”, permițându-le astfel creștinilor să se confrunte cu întrebări existențiale presante, cum ar fi: „Ce se va întâmpla cu mine? Care este scopul călătoriei? Care este destinul lumii?” Sfântul Părinte a avertizat că absența speranței „produce tristețe”, care, la rândul ei, ar putea imprima o atitudine nihilistă, în care cineva cade cu convingerea că nu există „vreun sens în călătoria vieții”, o tendință pe care a mustrat-o aspru ca fiind antitetică vieții creștine.
„Dacă lipsește speranța, toate celelalte virtuți riscă să se prăbușească și să sfârșească în cenușă”, a avertizat Pontiful. A adăugat că păcatele împotriva speranței se pot manifesta în „nostalgia rea”, „în melancolia noastră”, „când ne gândim că fericirea din trecut este îngropată pentru totdeauna” sau când „devenim descurajați”. Ridicându-și privirea din textul pregătit, Sfântul Părinte a repetat de două ori afirmația: „Dumnezeu iartă totul; Dumnezeu iartă întotdeauna”. „Lumea de astăzi are mare nevoie de această virtute creștină”, a declarat el, menționând că virtutea speranței este strâns legată de răbdare, care, luate împreună, formează atributele fundamentale ale celor care caută pacea. „Oamenii răbdători sunt țesători de bunătate. Ei își doresc cu încăpățânare pacea”, a spus Papa. „Cei care sunt inspirați de speranță și sunt răbdători sunt capabili să treacă prin cele mai întunecate nopți.”
