PS Claudiu la aniversarea a 105 ani de la înființarea Colegiului Național „George Coșbuc”
10.05.2024, Cluj (Catholica) - Profesorii și elevii Colegiului Național „George Coșbuc” din Cluj-Napoca au aniversat joi, 9 mai 2024, de Ziua Europei, 105 ani de la înființarea școlii, în Sala Auditorium Maximum a Casei Universitarilor. Prestigioasa unitate de învățământ numără în prezent 62 de clase cu un efectiv de 1475 de elevi cuprinși în cele două secții, română și germană, iar de 50 de ani este singura școală din județul Cluj care are o secție în care se studiază limba germană maternă. La eveniment au participat directorul unității de învățământ, prof. dr. Horațiu Popa-Bota; directorii adjuncți Floarea Dan și Andreea Sas; inspectorul școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Cluj, Marinela Marc; ÎPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; Preasfințitul Claudiu Lucian Pop, Episcopul greco-catolic al Episcopiei de Cluj-Gherla; pr. Mircea Marțian, protopop greco-catolic de Cluj I și numeroși alți invitați.
În deschidere, corul școlii și mezzosoprana Lavinia Boc, fostă elevă a colegiului, au interpretat Imnul de stat al României și Imnul Europei, „Odă Bucuriei”, marcându-se astfel faptul că la aceeași dată se sărbătorește Ziua Europei. Programul a cuprins mai multe alocuțiuni, dublate de elogioase schimburi de daruri și distincții și mai multe momente artistice pe măsura aniversării, aplaudate la scenă deschisă de numeroșii participanți. În luarea sa de cuvânt, Preasfinția Sa Claudiu a vorbit despre această importantă aniversare arătând faptul că din perspectivă biblică, timpul nu trece ci se împlinește, reamintind importanța pe care Biserica Greco-Catolică a avut-o în împlinirile celor 105 ani. A vorbit, de asemenea, despre importanța și rolul pe care fiecare dintre cei prezenți le are în împlinirea planului lui Dumnezeu.
„În noi există o profeție, un vis al lui Dumnezeu, iar noi, respectând planul Domnului, împlinim ceva ce Domnul a pus în noi. Dacă privim la Sărbătoarea Nașterii Domnului, ori de câte ori Dumnezeu a dorit să facă ceva, un înger al Domnului i-a vorbit lui Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, iar el a împlinit ceea ce i-a spus Dumnezeu. Și Sfânta Scriptură ne spune: «ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prorocul…», ca să se împlinească o profeție. Așadar, când facem planul Domnului acolo unde suntem, într-un liceu, în casa noastră sau la muncă, noi nu pierdem timp, noi câștigăm, fiindcă se împlinește o profeție, un vis al lui Dumnezeu pentru noi. Și înțelegem că fiecare dintre noi suntem extrem de importanți și că noi, astăzi, aici, facem istorie. S-a adus aminte de contribuția Bisericii Greco-Catolice la această instituție și este foarte frumos, dar înțelegem că, în timp, există multe contribuții care se pun una lângă alta, care împreună formează viziunea de ansamblu.”
„E ca un mozaic: sunt multe bucățele, multe culori, unele mai mari, altele mai mici, dar un mozaic nu e perfect fără toate aceste părți. Dacă lipsește o mică piatră dintr-un mozaic, ceva nu e perfect, se pierde armonia. Și înțelegem că toți cei care suntem aici, și corpul profesoral, și copiii, și tinerii, și părinții, toți suntem parte a aceluiași plan al lui Dumnezeu, toți împreună putem forma un mozaic, o operă de artă a lui Dumnezeu. De aceea, cred că și noi facem istorie și, probabil, peste 100 de ani se va spune: «și cei de astăzi au participat, și-au adus contribuția la ceea ce școala va face». Îi mulțumim Domnului pentru contribuția noastră, mică sau mare, dar înțelegem că nu numai în acest liceu, ci și în lumea în care trăim suntem părți care doar împreună putem crea armonie. Dacă eliminăm pe cineva, dacă punem pe cineva în afara cercului nostru de prieteni, a familiei noastre în sensul larg, ceva se pierde dintr-o armonie. Fiecare dintre noi avem culoarea noastră și contribuția noastră în lumea în care trăim. Sper ca acesta să fie mesajul, gândul și rugăciunea mea pentru această unitate de învățământ: să reușiți să formați oameni care se simt parte a aceluiași plan al lui Dumnezeu.”
Directorul școlii a mulțumit tuturor celor implicați în acești 105 ani: „Mulțumesc la ceas aniversar întregului corp profesoral din prezent și din trecut, personalului didactic auxiliar și nedidactic pentru întreaga activitate și dăruirea cu care zi de zi au slujit și slujesc această școală care de 105 ani pune pietrele de temelie ale educației elevilor. (…) Dragi părinți, vă mulțumim pentru tot sprijinul acordat colegiului și vă asigurăm că toată activitatea noastră este îndreptată spre copiii dumneavoastră cu scopul dobândirii competențelor necesare pentru reușita lor profesională. Dragi elevi, vă dorim mult succes la învățătură și la activitățile extrașcolare. Sunteți frumoși, deștepți. Fiți curajoși, nu vă mulțumiți cu puțin! Nu lăsați mediocritatea să vă înconjoare. Alegeți ținte înalte pentru viitorul vostru. Suntem mândri de voi.”
Alegerea datei de 9 mai nu a fost întâmplătoare, ci s-a ținut cont de faptul că la această dată a trecut la Domnul marele poet George Coșbuc, traducător de excepție din limba germană, membru titular al Academiei Române. Poetul s-a născut la 20 septembrie 1866, la Hordou, în județul Bistrița-Năsăud, fiind al optulea copil al preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și al Mariei, și ea fiică de preot greco-catolic. A învățat să citească încă de la vârsta de cinci ani, a crescut cu poveștile spuse de mama sa și de alți oameni de la țară, în aceste locuri îndrăgostindu-se nu doar de literatură, ci și de folclorul românesc. Aceste experiențe din primii ani de viață vor fi sursa realizării unora dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, precum „Nunta Zamfirei”, „Mama”, „Numai una”, „Trei, Doamne, și toți trei”, „El Zorab”, „Dușmancele”, „Noi vrem pământ!”, „Iarna pe uliță” sau „La oglindă”. Versurile și proza scrise de-a lungul vremii au fost reunite în volumele „Balade și idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Povestea unei coroane de oțel” (1899), „Ziarul unui pierde-vară” (1902), „Dintr-ale neamului românesc” (1903), „Cântece de vitejie” (1904). Pentru aceste lucrări și complexa sa activitate, la 1 aprilie 1900 a fost ales membru corespondent, și apoi, la 20 mai 1916, membru titular al Academiei Române.
