Papa Francisc: Pământ, casă și loc de muncă, drepturi sacre
20.09.2024, Vatican (Catholica) - Vineri, 20 septembrie 2024, înainte de amiază, Papa Francisc a mers cu mașina la Palatul „Sfântul Calixt” în sediul Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale (DSDUI), unde a intervenit la simpozionul comemorativ al celei de-a zecea aniversări a primei Întâlniri Mondiale a Mișcărilor Populare (EMMP). În urmă cu zece ani a fost plantat „un steag” având deasupra cele „trei T”: „Tierra, Techo, Trabajo. Pământ, casă, loc de muncă”. „Drepturi sacre” pe care nimeni nu poate și nu trebuie să le fure, așa cum nimeni nu are dreptul de a fura visele și speranțele săracilor de care depindem toți: „Da, toți depindem de săraci, noi toți, inclusiv bogații”. Acei miliardari pentru care ar fi necesare „mai multe taxe”.
În discursul lung în întregime în spaniolă rostit astăzi la Palatul „Sfântul Calixt”, sediu al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, reprezentanților Mișcărilor Populare, întorși la Roma cu ocazia celei de-a zecea aniversări a primei Întâlniri Mondiale petrecute în Vatican în 2014, Papa Francisc a folosit metafore, indicând în același timp obiective concrete. Întâlnirea care a dat început unui parcurs de dialog și schimb a continuat în Bolivia în 2015 și iarăși în Vatican în 2016. Astăzi a fost o nouă întâlnire cu evenimentul „A planta un steag în fața dezumanizării”, desfășurat în salonul din acest edificiu baroc, în inima cartierului roman Trastevere, unde Papa Francisc a ajuns în tăcere, fără a întrerupe pe tânărul argentinian care ținea intervenția sa.
Luând cuvântul, Pontiful a încurajat eforturile celor care luptă „împotriva structurilor de nedreptate socială”, împotriva inegalităților, a acumulării de bani uneori „însângerați”, a violențelor și a nerespectării drepturilor; a îndemnat să nu se cadă și să nu se ajungă niciodată în „pasivitate” și „pesimism”, cu atât mai puțin să se lase „dărâmați de durere”. Mișcările Populare au făcut aceasta în acești ani neacceptând să fie „victime docile”, ci recunoscându-se ca „protagoniști ai istoriei”. „Aceasta este probabil contribuția voastră cea mai frumoasă: să nu vă micșorați, ci să mergeți înainte”, a afirmat Pontiful, mulțumind și pentru multele opere realizate. Da, Mișcările Populare „protestează” – „ceea ce este foarte pozitiv”, a afirmat Sfântul Părinte -, „dar realizează nenumărate opere, chiar și în cea mai absolută precaritate de mijloace, uneori fără nici un ajutor din partea statului, alteori persecutați”. Episcopul de Roma însoțește în schimb acest drum, având certitudinea că, așa cum a spus la Santa Cruz de La Sierra, în Bolivia, „de acțiunea comunitară a săracilor de pe pământ depinde nu numai viitorul lor, ci probabil cel al întregii omeniri”.
„Da, depindem toți de săraci, noi toți, inclusiv bogații”, a susținut el. „Un frate mi-a spus: «Părinte, vorbiți mult despre săraci și puțin despre clasa mijlocie»”, adaugă el, simulând unul dintre dialogurile caracteristice ale predicii sale. „Ar putea fi adevărat, îmi cer scuze”, dar „când Papa vorbește, vorbește pentru toți, pentru că Biserica este pentru toți”. În schimb, un alt frate a sugerat: „Nu fiți așa de dur cu bogații”. „Isus a fost mai dur decât mine, eh!”, a replicat Papa Francisc. Desigur, recunoaște că antreprenorii creează locuri de muncă și contribuie la dezvoltarea economică. A spus aceasta și în recenta călătorie în Singapore. Dar este evident că roadele acestei dezvoltări „nu sunt bine distribuite”. Și trebuie de observat, afirmă Sfântul Părinte, și că de multe ori „tocmai cei mai bogați sunt cei care se opune realizării dreptății sociale sau a ecologiei integrale din pură aviditate”. „Diavolul intră prin buzunare, nu uitați aceasta. Un teanc aici, un teanc acolo…”, a remarcat Pontiful, relatând evenimentul unui antreprenor internațional în Argentina căruia i s-a cerut mită.
Pentru Papa Francisc sistemul care a permis celor bogați să adune averi „uneori ridicole” este „imoral și trebuie să fie modificat”. „Ar trebui să fie mai multe taxe asupra miliardarilor”, a afirmat el, asigurând că se roagă „pentru ca aceia care sunt puternici economic” să se deschidă pentru „a împărtăși bunuri care au un destin universal, pentru că derivă toate de la creație”. Este dificil, „dar cu Dumnezeu totul este posibil”, a explicat. Și „dacă acel procent foarte mic de miliardari care monopolizează mare parte din bogăția planetei ar fi încurajați să o împărtășească, nu ca pomană, ci în mod fratern, cât de bine ar fi pentru ei înșiși și cât de drept ar fi pentru toți.” Reflecția a devenit apoi apel: „Cer cu sinceritate ca privilegiații din această lume să fie încurajați să facă acest pas. Vor fi mult mai fericiți.”
În schimb, realitatea aproape perversă de astăzi exaltă „acumularea de bogăție ca și cum ar fi o virtute”. În timp ce în realitate este „un viciu”, a clarificat Papa: „A acumula nu este virtuos, a distribui este virtuos”. Speranța sa este ca strigătul celor excluși să poată trezi „conștiințele ațipite ale atâtor lideri politici”. Aceiași care au îndurat „domesticirea” din media și social network sau care au adoptat „atitudini servile” față de cei care sunt puternici economic. „A renunța la idealuri nobile și generoase pentru a sluji banul sau puterea este o mare apostazie”, a afirmat Pontiful. Aceasta „nu li se întâmplă numai politicienilor, li se întâmplă actorilor sociali și sindicali, artiștilor și intelectualilor… și chiar și nouă preoților”.
„Trebuie ajutați politicienii ca să nu se încredințeze crocodililor”, a mai îndemnat Papa, reluând metafora folosită la Liturghia din Timorul de Est. Și ca în țara asiatică, a vorbit despre „compasiune”, unul dintre cele trei atribute ale lui Dumnezeu împreună cu „apropierea” și „milostivirea”. Compasiune înseamnă a suferi cu celălalt, a nu da de pomană privind la cei nevoiași „de sus în jos”, ci apropiindu-se de suferințele lor. Această compasiune este antidot împotriva „ideologiilor dezumanizante” care promovează „cultura învingătorului”. Cineva o numește „meritocrație”. Și astfel există „persoane care, în virtutea succeselor lumești, simt că au dreptul de a disprețui cu aroganță pe «perdanți»”. Nimeni nu are dreptul de a-i disprețui pe ceilalți: aceasta este rădăcina la atâta ură, dispreț și violență astăzi în lume, a afirmat Papa: „Tăcerea indiferenței lasă spațiu răgetului urii”. Și ura se transformă în violență verbală, fizică, în război. „Este coada diavolului.”
Tot în mod liber, Papa a relatat că a văzut recent reportajul unei represiuni cu utilizarea chiar și a spray-ului cu ardei iute împotriva celor care manifestau pe stradă pentru drepturile lor: „Nu le era respectat dreptul să revendice ceea ce era al lor. Toți trebuie să ne susținem reciproc”, a reafirmat el. „A ridica pe cei căzuți” este de fapt gestul maxim de compasiune. Și cine îi abandonează pe cei căzuți sau chiar își bate joc de ei nu este creștin: „Să îi ridicăm pe cei căzuți, mereu, mereu!” Chiar „pe toți… buni sau răi, cu merite sau fără”. Însă pentru a face aceasta este nevoie de iubire. Sfântul Părinte a amintit un alt fragment din călătoria în Timorul de Est: vizita în Casa „Irmãs Alma” din Dili, printre copii grav bolnavi îngrijiți de surori în mijlocul a mii de dificultăți. „Fără iubire toate acestea nu se înțeleg”, spunea el în acea ocazie. „Dacă se elimină iubirea drept categorie teologică, etică, economică și politică, se pierde drumul”, a adăugat el astăzi. De fapt, fără iubire, tendința este de „a ne debarasa” de oamenii fragili. În matematica avidă a convenienței și a individualismului, domină de fapt vreo formă de „darwinism social”, „legea celui mai puternic” care justifică mai întâi indiferența, apoi cruzimea și, în sfârșit, „exterminarea”. Toate acestea „vin de la Cel Rău”.
De asemenea, Papa îndeamnă să nu lase să le fie furată amintirea istorică și a folosit imaginea „poliedrului” îndrăgită de el, familia umană și casa comună, făcută strălucitoare de valorile universale maturate de rădăcinile fiecărui popor. „Să ne amintim aceasta: global, dar nu universal”, spune el. Astăzi când se încearcă „să se standardizeze și să se supună totul”, trebuie să fim atenți. Atenți la „crocodilii” care se deghizează, ajung la mal „sărind ca niște canguri” și apoi mușcă. În fine, Pontiful s-a oprit asupra unei teme care îl preocupă mult: multele forme de criminalitate organizată care „cresc pe pământul arat de mizerie și de excludere: trafic de droguri, prostituție cu minori, trafic de ființe umane, violență brutală din cartier”. Trebuie înfruntată această dramă: „Știu că nu sunteți polițiști, știu că nu puteți înfrunta direct bandele criminale”, le-a spus el Mișcărilor Populare, dar „continuați să combateți economia criminală cu economia populară. Nu cedați… Nici o persoană, mai ales nici un copil, nu poate să fie o marfă în mâinile traficanților de moarte, aceiași care după aceea reciclează banii însângerați și iau cina ca gentlemeni respectabili în cele mai bune restaurante.”
Papa nu uită, în acest context tragic, plaga pariurilor online: „Este o dependență… Înseamnă a băga mâinile în buzunarele persoanelor, mai ales ale muncitorilor și ale săracilor. Aceasta distruge familii întregi.” De fapt, la mijloc sunt boli mentale, disperare, sinucideri provocate de faptul de „a avea un haos în fiecare casă prin intermediul celularului”. Pontiful adresează, așadar, un apel antreprenorilor de informatică și inteligență artificială: „Încetați cu aroganța de a vă crede mai presus de lege”. Și a adăugat, de asemenea, preveniți răspândirea de ură, violență, fake news, rasism și împiedicați ca rețelele să fie utilizate pentru a răspândi pornografie infantilă sau alte delicte.
În concluzia discursului său lung, Papa a relansat propunerea unui salariu de bază universal pentru ca, „nimeni să nu fie exclus de la bunurile primare necesare subzistenței”. Apoi, a exprimat un auspiciu personal: „Cum aș vrea ca noile generații să găsească o lume mult mai bună decât aceea pe care am primit-o!” Adică o lume care să nu fie însângerată de războaie și violențe, rănită de inegalități, devastată de jefuirea naturii, de modalități de comunicare dezumanizate, cu puține utopii și enorme amenințări. Realitatea relatează contrariul, dar trebuie să sperăm mereu. „Speranța”, a asigurat Papa, „este virtutea cea mai slabă, dar nu înșală.” Niciodată. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
