Papa Paul al VI-lea: Rugăciuni către Cristos
26.09.2024, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea „Rugăciuni către Cristos”, scrisă de Sfântul Papă Paul al VI-lea și tradusă în limba română de pr. Alois Bulai. Cartea apare în colecția „Rugăciuni creștine”, în formatul 14×20, are 194 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.
Mulți cititori vor rămâne surprinși când vor citi aceste rugăciuni ale Papei Paul al VI-lea îndreptate spre Cristos, adunate cu iubire de Pasquale Macchi care nu încetează să îl amintească pe al său Papă și să îi exalte memoria. Surpriza derivă mai ales din faptul că spiritul acestor rugăciuni, al acestor invocații contrastează, în aparență, cu imaginea pe care fiecare dintre noi o are despre Papa Paul al VI-lea; credința, pentru el, este o credință bucuroasă, umilă, iar Cristos este singurul maestru adevărat al adevărurilor tainice și indispensabile. În plus, confirmă și accentuează mizeria noastră morală, conceptul de bine și de rău și, în timp ce deploră păcatele noastre, vorbește despre iertare, fraternitate, dreptate, caritate și pace.
Apoi, prin contrast, se întoarce la Papa Paul al VI-lea pe care îl cunoșteam atunci când vorbea despre sensul suferinței, despre ispășire și despre răscumpărare. S-ar spune că și atunci când se limitează să repete formule, când nu trece de litania invocațiilor („Mântuitor, Învățător, model ideal și forță”), Papa Paul al VI-lea ar vrea să imprime un pic de pasiune, să stabilească un raport între inimă și inteligență, între milostivirea divină și compătimire. Toți ne aducem aminte cu ce violență i se adresa lui Dumnezeu înaintea puternicilor pământului pentru moartea lui Moro. Nimeni până atunci nu ar fi putut să creadă că Papa ar fi îndrăznit să îi amintească lui Dumnezeu o promisiune pe care nu a menținut-o. Ei bine, o mare parte din această forță nebănuită își avea rădăcinile în aceste rugăciuni care nu sunt o exercitare rece a memoriei, ci expresia unei lungi încercări prin cunoașterea mizeriilor noastre comune.
În concluzie, nu este numai o carte de pietate, ci o lungă mărturisire care își are momentele sale cele mai vibrante la întâlnirea cu evenimentele vieții sale pământești. (Carlo Bo)
