Primire în noviciat în CMD în sărbătoarea Buneivestiri
27.03.2025, Cluj (Catholica) - Sărbătoarea Buneivestiri, celebrată de Biserică la 25 martie 2025, a fost o zi de început de primăvară, de speranță și bucurie, zi luminoasă, în care o tânără credincioasă, a rostit „da” chemării lui Dumnezeu, același „da” care a dat început mântuirii omenirii spus de Preasfânta Fecioară Maria Arhanghelului Gabriel. A fost un „da” al oferirii propriei vieți în mâna Domnului, un „Da” al împlinirii unui nou plan de iubire și mântuire, un „da” urmării în toate a Maicii lui Dumnezeu în Congregația Surorilor Maici Domnului, întemeiată pentru această Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică, de marele Mitropolit Vasile Suciu.
La Sfânta Liturghie arhierească de la mănăstirea Maicii Domnului, tânăra Christinne Schmidt, lepădând veșmântul lumii, a primit haina călugărească și vălul consacrării din mâinile Preacuvioasei Maici Teodorina, Superioara generală a CMD în cadrul Ceremoniei de primire a ei în noviciat, aceasta fiind prima etapa inițială a formării la viața călugărească. În fața Episcopului eparhial, Preasfinția Sa Claudiu, a familiei călugărești a CMD și a întregii Biserici, ea a primit nu doar un nou veșmânt, ci și un nou nume: cel de sora Veronica.
Au concelebrat Sfânta Liturghie: pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Cristian David rector al Sanctuarului, pr. Olivo Bosa SJ, pr. protopop Marius Cerghizan, pr. Anton Crișan și pr. Cristian Langa, diacon fiind Mihai Șona și, ajutor la celebrare, studenți ai Seminarului Teologic eparhial. Corul surorilor CMD a oferit răspunsurile la celebrare, alăturându-se surorilor din comunitatea de la Mănăstire și surori ale CMD venite din celelalte comunități. Au fost prezenți membri ai familiei tinerei Christinne și un mare număr de credincioși, între ei, mulți prieteni și apropiați ai sorei Veronica.
Preasfinția Sa Claudiu a amintit în predică prezența clipă de clipă a îngerului binevestitor „lângă noi, fiii Maicii Sfinte (…), și din nou ni se vestește Evanghelia, adică «Vestea cea bună», la fiecare Liturghie și ori de câte ori deschidem Sfânta Scriptură”. A arătat: „și pentru noi există un plan al lui Dumnezeu, și îngerul nostru încearcă să ne invite să intrăm, precum Maica Sfântă, Maica noastră, în planul lui Dumnezeu, să spunem și noi: «fie mie după cuvântul tău»”. A relevat măreția celor întâmplate în momentul consacrării, taina dumnezeiască ce se împlinește în suflete cu fiecare „da” al acceptării planului divin, la fel cum, tainic, s-a petrecut în sufletul Maicii Sfinte: „Totul se întâmplă în sufletul Maicii Sfinte. Doar ea participă la acest moment și spune un «da» nemărginit, care ne ajunge și ne îmbogățește pe noi toți. Și acel moment atât de tainic, ne invită să descoperim felul în care Dumnezeu vorbește și astăzi, felul în care Dumnezeu ne vorbește fiecăruia dintre noi”.
Și „același mister al Buneivestiri trebuie să ne dea speranță”, fiindcă, „așa cum cântăm, suntem fiii și fiicele Maicii Sfinte”. A arătat: „Ceea ce s-a întâmplat astăzi, momentul în care Christinne a luat o nouă haină și un nou nume, deci o nouă identitate, se întâmplă în taină”, la fel cum a început planul lui Dumnezeu în Maica Sfântă. Și. „acea sămânță care a rămas în inima Maicii Sfinte rămâne și în sufletele noastre, fiecare răspundem în felul nostru. Sora Veronica a ales astăzi o cale cu totul specială”, o cale care i-a conferit o nouă identitate, reînnoire de fapt și adâncire a identității primite în momentul Botezului – a arătat Ierarhul -, „o identitate ascunsă, în primul rând care se întâmplă între ea și Isus, o taină proprie, personală”.
Momentul intrării în noviciat a fost descris ca „un pasaj înspre o identitate și mai tainică, intrare în cămara de taină pe care toți o căutăm înspre Împărăția Cerurilor”. Și numele ales, cel de Veronica, are o „semnificație ascunsă”: „În primul rând, Veronica ne aduce aminte de acea femeie care, nepăsătoare la cruzimea soldaților și la pericolul la care se expunea, alege să meargă să îl mângâie pe Cristos, să îi șteargă fața plină de sânge și de praf. Și pânza cu care îl curăță pe Isus, pe pânza aceea rămâne întipărit chipul lui Isus.” Iar „numele Veronica este un nume frumos, este și o mare responsabilitate, fiindcă în rugăciune trebuie să cereți ca Mântuitorul să își lase chipul în sufletul dvs și, cei care vă întâlnesc, să poată să privească la viața pe care o aveți și să vadă chipul Mântuitorului. Întotdeauna e ceva foarte mare, dar și o responsabilitate.” A continuat: „De asemenea, în numele Veronica, este cuprinsă și o particulă greacă, pe care, noi preoții o repetăm mai ales atunci când frângem Sfânta Pâine: pe Agneț este scris: «Isus Cristos Ni Ka», ceea ce înseamnă «Isus Cristos învinge» sau «Isus Cristos biruitorul»”. Așadar, „«Nika» este semnul victoriei”.
Amintind calea de har și rodire spirituală a Congregației Surorilor Maicii Domnului, cu perioada de înflorire și „creștere exponențială a numărului de surori” înainte de 1948, și apoi, „cu trecerea prin suferință”, în anii în care „Mântuitorul Isus le-a făcut părtașe de taina ascunsă a suferinței Lui, a patimii Lui” – o cale „rezervată celor iubiți cu adevărat de către Dumnezeu” -, Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat prezența neîncetată a Domnului, lângă toate surorile. A adăugat: „Și astăzi, în perioada de după persecuția comunistă, suntem chemați să regăsim taina de la început, de la fondarea Congregației, dar gândind-o și punând-o în vremurile noi pe care le trăim”. În această perspectivă, Preasfinția Sa Claudiu a încredințat-o pe sora Veronica rugăciunilor credincioșilor și ale surorilor CMD, ale Maicii Teodorina, fiindcă, a spus el, „toți suntem legați unii de alții. Nu putem să ne mântuim în colțul nostru, stând separați de ceilalți. Toți suntem datori să ne rugăm unii pentru alții, așa cum ne invită Sfânta Liturghie: «Pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Cristos, Dumnezeu să o dăm»”.
La finalul Sfintei Liturghii, Maica Teodorina, Superioara generală CMD, a rostit un cuvânt de suflet și de bun venit în această familie călugărească, dedicat sorei novice Veronica, menit să marcheze semnificația deosebită a acestui eveniment atât pentru viața Congregației, precum și a sorei novice, spunând: „Darul unei noi consacrări în viața religioasă: Krista – de azi înainte sora Veronica – își oferă viața în întregime lui Cristos, îmbrățișând cu iubire și curaj chemarea lui Dumnezeu. În fața noastră stă mărturia vie că Domnul continuă să atingă inimile tinerilor și să îi cheme cu delicatețe și fermitate la o iubire fără margini. Asemenea Mariei la Bunavestire, sora Veronica a auzit glasul Domnului în adâncul sufletului ei, care i-a spus: «Urmează-mă!» Și, asemenea Mariei, ea răspunde cu încredere deplină: «Iată-mă! Fie mie după cuvântul tău!»” A arătat că: „Drumul vieții consacrate nu este o evadare din realitate, nici o retragere din lume, ci o intrare profundă în inima lumii, acolo unde suferința, singurătatea și lipsa de credință au nevoie să fie atinse și vindecate de iubirea lui Dumnezeu. Angajamentul sorei Veronica este o mărturie vie că există ceva mai prețios decât succesul trecător, mai profund decât bogăția materială și mai durabil decât aplauzele lumii. Este iubirea care izvorăște din Dumnezeu și care conduce la viața veșnică.”
Preacuvioasa Maică Teodorina a amintit și faptul că Biserica vede viața consacrată ca fiind un „semn profetic în mijlocul lumii, o mărturie a Împărăției cerurilor” și chemare la sfințenie, „o sfințenie a iubirii radicale, a dăruirii totale și a abandonării depline în voința lui Dumnezeu”. A asemănat viața consacrată cu „un metal prețios, modelat cu grijă și iubire de mâna Maestrului prin focul încercărilor și al harului divin”. Asigurând-o pe sora Veronica că surorile o însoțesc „cu rugăciune și iubire sinceră”, i-a mulțumit pentru curajul de a porni pe acest drum, pentru generozitate, pentru «da»-ul ei curajos și i-a urat ca viața ei consacrată „să devină o cântare vie de laudă adusă lui Dumnezeu, mângâiere pentru cei încercați, lumină pentru cei aflați în întuneric și speranță pentru cei care caută sensul vieții”. Odată cu urarea de „bun venit” în Congregația Surorilor Maicii Domnului, Maica Teodorina i-a oferit sorei Veronica un frumos buchet de flori, în semn de prețuire.
În încheiere, pr. Cristian David, rectorul Sanctuarului Arhiepiscopal Major a mulțumit Ierarhului, preoților, diaconului, surorilor venite din celelalte comunități, tuturor celor care au luat parte la această „celebrare emoționantă”. Mulțumiri deosebite au fost adresate familiei sorei Veronica, celor „care au susținut-o pe acest drum și se roagă și o însoțesc în continuare”. Rectorul Sanctuarului a urat și un călduros „La mulți ani!” tuturor surorilor care în această sărbătoare a Buneivestiri aniversează de „Bunavestire” fie momentul intrării în noviciat, adică al înveșmântării, fie momentul depunerii voturilor.
