Papa Francisc despre rolul apostolului Petru
03.05.2025, Roma (Catholica) - Încrederea totală în Dumnezeu, conștiința de a fi slab și păcătos, o nouă chemare a preoților de a se pune în slujba tuturor, admirația sa pentru martirii contemporani și preocuparea sa pentru migranți sunt câteva dintre temele abordate de Papa Francisc în 2021 într-un interviu cu Noel Díaz la reședința papală de la Casa Santa Marta. Díaz este fondatorul asociației laice „El sembrador, Nueva Evangelización” (ESNE), care anunță cuvântul lui Dumnezeu prin televiziune și radio. Interviul cu Papa Francisc, care nu a fost difuzat până acum și care inițial trebuia să facă parte dintr-un documentar, a fost difuzat vineri de ESNE.
– Astăzi, sunteți succesorul acestui om numit Simon. Ce vă amintește această Scriptură, Sanctitate?
– Atât de multe lucruri! Faptul că Isus îl cheamă pe Simon în mijlocul poporului, nu îl separă de popor. Era presat de oameni, iar Isus predică, iar oamenii merg să îl asculte pe Isus pentru că sunt însetați de cuvântul lui Dumnezeu. Iar Isus vorbește ca unul care are autoritate. În primul rând, Isus își cheamă întotdeauna preoții din popor, în mijlocul poporului. Dacă Petru și-ar fi uitat originea, ar fi trădat planul lui Isus, ar fi fondat o elită. Nu! Păstorul trebuie să fie cu oile. Acesta este motivul pentru care este păstor.
Al doilea lucru: semnele pe care le face Isus, nu doar autoritatea cuvântului Său. Pentru ca ei să aibă încredere în El, El face acest miracol minunat, și nimeni nu se aștepta la aceasta. Acolo unde este Isus, se simte puterea Sa; iar Petru, când se îndoiește, când nu mai are putere, își va aminti de acest lucru, de miracol, că Domnul este capabil să schimbe lucrurile. Ce face Petru când îl vede pe Isus făcând acest lucru? Îngenunchează în fața Lui, nu simte nimic, se simte umil, recunoaște că este limitat, că este un păcătos: „Pleacă de la mine, Doamne, pentru că sunt un păcătos”. Și în acest fel Isus ajunge acolo unde vrea să ajungă. Calea lui Petru este să fie alături de oameni pentru a-l asculta pe Domnul, să iasă și să pescuiască la porunca Domnului și să facă acel miracol.
Al treilea lucru: să își recunoască micimea, nimicnicia, și să îi spună Domnului: „Pleacă de la mine, pentru că sunt un păcătos”. Isus spune: „Pentru că ești așa, un păcătos, pentru că m-ai urmat, te voi face acum pescar de oameni.” Acesta este cel de-al patrulea pas. Când Isus îl unge Episcop, preot, îl unge pentru că este un păstor. El nu îl unge pentru a-l promova, pentru ca el să fie șeful unui birou. Nu îl unge pentru a organiza țara din punct de vedere politic. Nu. Îl unge pentru a fi păstor. Aceasta îmi spune mie.
– El lasă deoparte barca…
– El lasă totul. Nu? Totul!
– Și cum vă simțiți când îi luați locul lui Petru?
– Simt că Domnul mă însoțește, că El este Cel care alege. El este Cel care a început această poveste. El a început-o în mine, El m-a invitat, El m-a însoțit. Și în ciuda infidelităților mele, în ciuda faptului că sunt un păcătos ca Petru, El nu mă abandonează. Așa că simt că îi pasă de mine.
– Cât de minunat! Următorul pasaj pe care vreau să vi-l împărtășesc este din Evanghelia după Matei, când apostolul Petru își face mărturisirea…
– Isus începe cu un sondaj, El vrea să asculte. Și El spune: „Ce spun oamenii despre Mine?” „Ei spun că ești un profet, că ești Ioan Botezătorul, că ai înviat din morți”. După ce exprimă ce spun oamenii, El le spune: „Dar voi…” – cu alte cuvinte, El îi provoacă. Isus ni se adresează nouă provocându-ne: „Ce spuneți pentru voi înșivă? Ce spuneți despre mine?” Acesta este dialogul cu Isus. El ne cheamă pe nume. Iar Petru, arătându-se deja a fi liderul lor, pentru că Isus îi spusese în prima zi, când i-a schimbat numele, când l-a cunoscut: „Tu ești Simon, dar vei fi numit Petru”. Făcuse din el piatra de temelie a grupului.
Și Petru face această mărturisire de credință, își pune toată ființa în joc. Să ne punem în scenă: spunând unei persoane: „Tu nu ești Tom, Dick sau Harry, tu ești Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu”. Dacă spui aceasta cuiva în ziua de azi, te duc la balamuc, spun că ești dus cu capul. El și-a pus în joc întreaga ființă. Iar Isus explică de ce a avut curajul să joace: „Pentru că ceea ce ai spus nu ți-a fost revelat de vreo știință, ci de Tatăl prin Duhul Său”. Și apoi, când vede că Petru și-a asumat un astfel de risc, îl confirmă în numele său: „Tu, Simon, fiul lui Iona, care ești o piatră, pe această piatră voi construi Biserica mea”. Pe fragilitatea unui om care are soliditatea unei pietre care se bazează pe cuvântul lui Isus. Când se îndepărtează de cuvântul lui Isus, el este ca orice alt om, nu are soliditatea unei pietre. De aceea îl alege El, pentru că are soliditatea pietrei. De la El. De la El.
Petru este uimit de ceea ce îi spune Isus: „Tatăl Meu ți-a descoperit acest lucru”. Și apoi Isus spune: „Bine. Dar să știi că acum mă duc la Ierusalim și acolo mă așteaptă lucruri rele. Mă vor aduce la judecată, mă vor ucide, mă vor răstigni, dar Eu voi învia.” Atunci Petru, care se simțea deja un pic ca „șeful” grupului, l-a luat deoparte, Evanghelia spune: „Te rog, Doamne, nu aceasta!” Iar Isus, care îl lăudase pe Petru, care îi spusese: „Tu ești receptacul revelației Tatălui Meu”, îl provoacă. Îi spune: „Treci în spatele Meu, Satan”. Cea mai mare insultă. De ce? Pentru că l-a vrut în afara căii Crucii. Este marea corecție a primului Papă, a lui Petru.
Și Papilor, dacă ne abatem vreodată de la planul Său de mântuire, Isus le spune: „Aceasta nu este calea Mea, este calea Satanei”. De ce? Pentru că suntem păcătoși și ne putem rătăci. Istoria ne arată câțiva Papi care au preferat o cale diferită, dar niciodată, niciodată nu au făcut o greșeală în credință. Este adevărat: niciodată, chiar dacă au dus o viață lumească. Dar când Petru greșește în credință, El spune: „Nu, aceasta este de la Satana! Calea este Crucea.” Adică, încrederea mea este în cuvântul lui Isus, care îmi dă fermitate atunci când mă alege și care îmi dă o palmă peste cap atunci când fac o greșeală.
– Este foarte dificil, uneori, să faci față provocărilor și atacurilor din partea lumii seculare. Dar sunt sigur că este mai dureros să faci față atacurilor din interior. Și așa spune: „Tu ești Petru”. Sunteți acum succesorul lui Petru și aceste forțe, chiar dacă vin toate aceste atacuri, cuvântul lui Dumnezeu spune că nu vor învinge…
– Ce forțe spune că nu vor învinge? Ce spune Isus?
– Forțele răului.
– Ale răului, ale iadului! Adică, atunci când speranța nu este pusă în revelația Tatălui sau în alegerea lui Isus, ci în alte mijloace. În bani, de exemplu. „Suntem bine pentru că avem bani”. Imaginați-vă un preot, un Episcop care spune: „Bisericii noastre îi merge bine, avem laici care ne dau bani și ne merge bine”. Nu vă puneți speranța acolo pentru că o să vă prăbușiți. Acestea sunt forțele iadului. Nu sunt forțele revelației Tatălui. L-au insultat pe Isus, l-au răstignit. Și dacă i-au făcut aceasta Lui, cine sunt eu ca să nu mi-o facă mie? Dacă l-au tratat astfel pe Învățător, pe oricare dintre discipoli, pe oricine. Nu trebuie să fii Papă, să nu pretindem altceva. Atât de mulți martiri din Biserică ne învață acest lucru.
– Astăzi vreau doar să vă propun încă un pasaj din Scriptură în care Domnul confirmă, Ioan 21. „Petru s-a întristat pentru că El i-a spus a treia oară: Mă iubești?, iar el i-a răspuns: Doamne, Tu știi totul; știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște oile Mele. Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai tânăr, te îmbrăcai singur și mergeai pe unde voiai, dar când vei fi bătrân, vei întinde mâinile și altul te va îmbrăca și te va duce acolo unde nu vrei să mergi…”
– A fost o confirmare și o promisiune. Îi promisese lui Petru, atunci când l-a mărturisit, că porțile iadului nu vor învinge, că va rămâne neclintit atâta timp cât va fi pe stâncă. Aici o confirmă de trei ori. Petru este îndurerat pentru că își amintește de cele trei ori când l-a negat. Și la sfârșit Domnul îl confirmă pentru a treia oară. Și îi spune cumva: „De acum înainte nu ți se va mai întâmpla nimic rău. Acum vei avea toată puterea, acum vei avea toți banii, acum oamenii te vor urma”? Îi spune El aceasta? Nu! El îi spune: „Continuă, pentru că atunci când vei fi bătrân vei merge unde nu vrei să mergi, te vor duce unde nu vrei să mergi, te vor dezbrăca și vei sfârși ca Mine, răstignit”. Domnul îi promite lui Petru propria Sa cale, calea Crucii, calea renunțării totale, calea de a-și pune încrederea doar în El.
Este interesant că, așa cum atunci când Petru mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu – puterea Duhului Sfânt îl face să mărturisească acest lucru -, el își pierde apoi orientarea și, atunci când Isus vorbește despre Cruce, încearcă să îl convingă de contrariul. Petru, care cade în gândirea lumească. Și aici este același lucru. Isus îi spune aceasta, el acceptă, Petru se întoarce și îl vede pe Ioan. Apoi: „Ah, Doamne, acum că el este aici, ce se va întâmpla cu acesta?” Este Petru bârfitorul, Petru care uită în acel moment ce îi vorbise Domnul pentru a bârfi despre altcineva. Noi suntem așa, dar Domnul are grijă de noi cu puterea Sa, chiar și atunci când trebuie să mergem la martiriu, El ne însoțește cu mâna Sa.
Și apropo de martiriu, aș vrea să închei vorbind despre martirii de astăzi. Există mai mulți martiri astăzi decât la începutul Bisericii. Martiri creștini, martiri cărora le sunt tăiate capetele doar pentru că sunt creștini și îl mărturisesc pe Isus. Martiri care sunt în închisoare pentru că l-au mărturisit pe Isus. Ei sunt frații noștri! Este Biserica martirilor. Aceasta este Biserica care triumfă, nu Biserica cu bani în bănci.
Aceasta este Biserica ce triumfă, Biserica martirilor, Biserica mărturiei. Pentru că martiriul înseamnă „mărturie”. I-am menționat pe cei care își dau viața, dar acel bărbat, acea femeie care muncește în fiecare zi pentru a-și educa copiii în viața creștină și pentru a le da mărturie, este de asemenea un martir. „Nu, părinte, nu este martir dacă nu l-au ucis” – ar putea spune cineva. Nu, martir înseamnă mărturie! Martiriul este martor, aceasta este traducerea cuvântului grecesc. Orice martor al lui Isus este un martir, adică este un martir, el depune mărturie. Și aceasta duce mai departe și Biserica.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți și rugați-vă pentru mine, vă rog. Și pentru toți cei care urmăresc, ascultă această conversație, Domnul să vă deschidă inimile și cuvântul Său să intre acolo. Așa că vă binecuvântez din adâncul inimii mele. Vă binecuvântez. Vă dau binecuvântarea mea ca tată, ca frate mai mare, ca slujitor al vostru al tuturor. Dumnezeu Atotputernic să vă binecuvânteze, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Și vă rog să vă rugați pentru mine. Vă mulțumesc.
– Acesta îi reprezintă pe migranți, cărora le-am spus că le voi cere binecuvântarea voastră.
– Mă gândesc la migranți, la cei care au fost nevoiți să își părăsească patria, care sunt primiți de atât de mulți oameni buni sau chiar indiferenți, care sunt pe drumul exilului, departe de patria lor, tânjind după prieteni, familie, frumusețea patriei lor. Tuturor migranților le dau binecuvântarea mea în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
